Un recent clasament evidențiază disparitățile dintre sistemele fiscale ale țărilor europene, variind de la câteva zeci de taxe în unele state la sute în altele. Este esențial de menționat că numărul de taxe nu reflectă neapărat povara fiscală suportată de contribuabili, ci oferă o imagine asupra complexității sistemului fiscal din fiecare țară.
Franța deține recordul cu 348 de taxe, urmată de Danemarca cu 132. România se află pe locul șapte în acest clasament, având 109 taxe individuale. Dintre acestea, 243 de taxe din Franța sunt considerate de „randament redus”, generând venituri mici comparativ cu impozitele principale. În 2024, taxele pe muncă au adus statului francez peste 800 de miliarde de euro, în timp ce taxele pe bunuri și servicii au generat aproximativ 300 de miliarde de euro.
Numărul mare de taxe din Franța este, în parte, rezultatul compromisurilor politice din istoria sa. Aceasta a dus la introducerea unor taxe specializate pentru diverse industrii, care, deși contribuie puțin la veniturile statului, complică sistemul fiscal.
Pe de altă parte, Estonia și Lituania se remarcă prin numărul mic de taxe, având 34 și, respectiv, 35 de taxe. Estonia, în special, este recunoscută pentru un sistem fiscal simplificat, cu un impozit pe venitul persoanelor fizice aplicat uniform și impozite pe profituri reinvestite de 0%.
Germania, cu doar 60 de taxe, se dovedește a avea un sistem fiscal mai puțin fragmentat, în ciuda veniturilor fiscale care reprezintă 42% din PIB. În contrast, România se confruntă cu probleme în colectarea veniturilor, care, deși au crescut, rămân sub media europeană.
În 2025, România a raportat venituri bugetare echivalente cu 35,4% din PIB, o creștere față de 34% în 2024. Deși veniturile fiscale au crescut de la 28,7% la 29,2% din PIB, acestea sunt cu 11 puncte procentuale sub media UE, care este de 46,4% din PIB. Comparativ cu alte state din Europa Centrală și de Est, cum ar fi Croația și Slovenia, România colectează o proporție mai mică din economia națională.
