Micael Johansson, directorul general al companiei suedeze Saab, a confirmat presei suedeze că Portugalia și Canada analizează opțiunea de a achiziționa avionul de luptă JAS 39 Gripen E/F.
Această informație apare la scurt timp după ce Nuno Melo, ministrul portughez al apărării, și-a exprimat îndoielile cu privire la achiziționarea avionului american F-35A Lightening II, fabricat de compania americană de aerospațială și apărare Lockheed Martin.
Sentimentul de scepticism este împărtășit și de oficialii canadieni, care au declarat pentru Euronews că au început o revizuire a achiziției avionului de luptă, fără a anula însă contractul.
O parte din îngrijorarea legată de F-35 provine din temerile că avionul ar putea fi dotat cu un kill switch care ar putea imobiliza aparatul, deși nu există dovezi concrete în acest sens, iar Lockheed Martin a negat aceste afirmații.
Diferențe între Gripen și F-35
Experții subliniază că Gripen E/F și F-35A Lightening II nu sunt interschimbabile, deoarece sunt proiectate pentru scopuri diferite.
Walter Kowalski, fost manager de proiect la NATO, a explicat că principalul avantaj al avioanelor Gripen este capacitatea lor de a găzdui o gamă variată de arme, inclusiv rachete cu rază lungă și scurtă de acțiune, precum și bombe ghidate.
Această interoperabilitate permite națiunilor care achiziționează Gripen să îl personalizeze cu piesele și armele pe care le au deja. Kowalski a comparat avioanele afirmând: "F-35 este ca un Ferrari, iar Gripen este ca o Honda Civic", adăugând că găsirea pieselor de schimb pentru Gripen este mai facilă.
De exemplu, Saab menționează pe site-ul său că contractul Gripen din Brazilia a inclus un transfer de cunoștințe către companiile locale, care vor ajuta țara să dezvolte, producă și întrețină avioanele de luptă timp de până la 40 de ani, fără a necesita intervenția echipelor suedeze.
Performanțe și costuri de operare
Andrew Erskine, cercetător la Institutul pentru Pace și Diplomație (IPD), a afirmat că F-35A Lightening II este considerat de americani ca fiind avionul de luptă perfect. Cu toate acestea, Gripen depășește F-35 în ceea ce privește viteza maximă, atingând 2.400 km/h comparativ cu 1.900 km/h pentru F-35, având și o autonomie mai mare în misiuni.
Gripen este, de asemenea, mai puțin costisitor, cu un cost de operare estimat între 4.700 și 7.000 de dolari pe oră, în contrast cu 33.000 - 40.000 de dolari pe oră pentru F-35.
Timpul de răspuns pentru misiuni este și el semnificativ diferit, Gripen fiind pregătit pentru o nouă misiune în 20 de minute, față de cele 3 ore necesare pentru F-35.
Cu toate acestea, Gripen are o sarcină utilă mai mică, ceea ce înseamnă că poate transporta mai puține arme grele decât F-35, care este un sistem de sisteme conceput pentru a fi invizibil și practic nedetectabil de sistemele radar.
Aspecte legate de influența americană
Erskine și Kowalski sunt de acord că un alt aspect important pentru țări este gradul de influenta americană asupra avionului de vânătoare. Reglementările americane privind traficul internațional de arme (ITAR) asigură controlul tehnologiilor fabricate în SUA care pot fi exportate altor țări, iar majoritatea componentelor F-35 sunt sub această reglementare.
Așadar, achiziționarea F-35A Lightening II implică o investiție într-un avion cu costuri ridicate și logistică complexă, depinzând de relațiile cu administrațiile americane.
Gripen, pe de altă parte, utilizează aproximativ 30% din piese americane, iar unul dintre cele mai notabile exemple este motorul F404 sau F414, fabricat de Volvo dar cu un design de la General Electric.
Dacă evitarea influenței SUA este o prioritate, Kowalski menționează că avionul francez Dassault Rafale F4 reprezintă o alternativă viabilă, având o implicare redusă din partea guvernului american și fiind considerat extrem de echilibrat pentru o varietate de misiuni.
