Cristian Popa, membru al Consiliului de Administrație al BNR, a subliniat că reglementările excesive și aplicarea lor ineficientă nu doar că generează costuri administrative inutile, crescând prețurile la raft, dar și consumă resurse valoroase care ar putea fi direcționate către investiții și inovație. Birocrația devine un obstacol în calea creșterii economice: multe firme mici sunt obligate să navigheze printr-un labirint birocratic, ceea ce încetinește procesele și descurajează expansiunea. Această birocrație funcționează ca o taxă invizibilă asupra competitivității, iar cu cât această „taxă” este mai mare, cu atât companiile devin mai puțin competitive.
„Pentru un IMM, fiecare document suplimentar, fiecare raportare, fiecare formular, fiecare coadă la ghișeu sau procedură complicată reprezintă timp pierdut, costuri ridicate și oportunități ratate. În plus, interacțiunea cu instituțiile statului este adesea greoaie, iar impredictibilitatea fiscală creează un mediu greu de gestionat pentru planificarea pe termen lung”, a declarat Cristian Popa în articolul său intitulat „Cum devine România mai prosperă?”.
Suprareglementarea, o povară pentru economia europeană
La nivel european, există deja inițiative menite să reducă povara administrativă, dar ritmul implementării este încă lent. „Mario Draghi, fostul guvernator al Băncii Centrale Europene, afirmă că suprareglementarea internă europeană afectează creșterea economică mai mult decât orice tarif extern, sufocând competitivitatea și inovația. Europa își ridică propriile bariere, echivalente unor tarife auto-aplicate economiei. Aceste constrângeri inutile trebuie eliminate rapid atât la nivel european, cât și în România. Un stat eficient nu stă în calea celor care creează valoare, ci le permite să prospere”, a adăugat Popa.
El a subliniat că, pe măsură ce o companie crește, produce mai mult per angajat, iar economiile de scară, accesul la capital și organizarea mai eficientă oferă firmelor mari un avantaj clar. Totuși, dimensiunea nu este singurul factor care determină productivitatea; există și companii mai mici care reușesc să performeze peste medie prin specializare, digitalizare și integrarea în lanțuri valorice internaționale.
Analiza productivității în funcție de dimensiunea companiei
Conform datelor analizate, dimensiunea companiei este un factor determinant al productivității. „Datele oficiale pentru 2023 arată clar că, pe măsură ce o firmă crește, capacitatea sa de a genera venituri per angajat se îmbunătățește. De exemplu, microîntreprinderile (< 10 angajați) generează 463.000 lei/salariat, în timp ce întreprinderile mari (> 250 angajați) ajung la 738.000 lei/salariat. În România, peste 90% dintre firme sunt microîntreprinderi, dar contribuția lor la cifra de afaceri totală este de sub 20%, sugerând o productivitate mai redusă în comparație cu media economiei”, a explicat Cristian Popa.
Firmele mari, care reprezintă doar 0,2% din total, angajează aproape o treime din salariații din sectorul privat și generează peste 40% din cifra de afaceri. „Productivitatea este principalul motor al creșterii economice și al bunăstării pe termen lung. Creșterile salariale nu pot fi sustenabile fără o creștere corespunzătoare a productivității”, a adăugat oficialul BNR. El a punctat că, pe măsură ce companiile cresc, costurile salariale cresc proporțional, iar întreprinderile mici au cheltuieli operaționale reduse, operând cu marje de profit mai ridicate, dar cu salarii mai mici.
Perspectiva asupra viitorului economiei românești
„Economia românească este polarizată între firme mici, cu profitabilitate ridicată, dar cu salarii reduse, și companiile mari, care generează cea mai mare parte a valorii economice și oferă salariile cele mai ridicate, operând cu marje mici. Mulți antreprenori mici rămân în sfera afacerilor de familie, unde strategia nu este neapărat expansiunea, ci menținerea stabilității financiare”, a concluzionat Cristian Popa.
