Istoria orașului Caracal este marcată de evenimente dramatice legate de familia Vlădescu. În 1927, comerciantul Theodor Vlădescu a decis să lase întreaga sa avere Primăriei Caracal, însă aplicarea testamentului său depindea de momentul decesului soției sale.
Conform dorinței lui Vlădescu, autoritățile locale trebuiau să construiască un cavou protejat cu un gard din fier forjat, iar clădirea să poarte o placă cu numele celor doi soți. Theodor Vlădescu a decedat în 1931, iar soția sa, Maria Elisabeta, a murit în 1957.
După moartea sa, Maria Elisabeta a lăsat averea și casa unei îngrijitoare, Gheorghița Turbatu, printr-un alt testament, ceea ce a contravenit dorinței lui Theodor. Aceasta a dus la un litigiu îndelungat, în care Primăria Caracal a reușit să recupereze averea.
Theodor Vlădescu a avut o carieră politică ca deputat și ajutor de primar, fiind absolvent al Școlii Superioare de Comerț din Viena. Tragedia familiei a fost profundă, deoarece toți cei patru copii au murit din cauza unei intoxicații accidentale cauzate de o cameristă.
Clădirea, construită din cărămidă, avea un acoperiș din tablă și cuprindea cinci camere, un vestibul, o sală, două balcoane și o pivniță. În curte se găseau o anexă pentru bucătărie, o magazie și o fântână din piatră.
De-a lungul timpului, imobilul a fost folosit pentru diverse scopuri, inclusiv ca secție TBC a Spitalului orășenesc. În prezent, clădirea găzduiește Grădinița cu Program Prelungit Numărul 2 din Caracal, situată lângă Biserica Sfântul Ioan Botezătorul, având totuși o înfățișare diferită față de cea inițială.
