Diferențele în transportul feroviar dintre România și Polonia devin tot mai evidente, mai ales în ceea ce privește timpii de călătorie. De exemplu, o distanță similară de 300 de kilometri între București și Sibiu durează aproximativ 5 ore și 30 de minute în România, comparativ cu 2 ore și 47 de minute pe ruta Varșovia–Cracovia.
Aceste date reflectă timpii oficiali publicați de operatorii feroviari, iar realitatea călătorilor din România este adesea și mai complicată din cauza întârzierilor frecvente. Recent, CFR Călători a raportat întârzieri de aproximativ o oră pe ruta București–Brașov, ceea ce a crescut semnificativ durata călătoriei.
România și Polonia au moștenit rețele feroviare extinse și infrastructuri care necesită investiții, dar rezultatele sunt diferite. Trenurile din România circulă cu viteze medii de 50-55 km/h, în timp ce în Polonia, viteza medie pe principalele rute depășește 100 km/h.
Aceste discrepanțe nu pot fi atribuite unui singur proiect de investiții, ci mai degrabă modului în care fiecare țară a stabilit priorități în ultimele două decenii. Polonia a investit constant în modernizarea principalelor coridoare feroviare, în timp ce România a fost afectată de întârzieri și contestații în proiectele sale.
Deși România are una dintre cele mai mari rețele feroviare din Uniunea Europeană, infrastructura sa nu a fost modernizată la fel de eficient ca în alte țări. Datele Eurostat arată că, în 2024, doar 40,8% din rețeaua feroviară europeană avea cel puțin două linii, iar 57,6% era electrificată. România se află sub aceste medii, cu o parte semnificativă a rețelei neelectrificate.
Importanța liniilor duble și a electrificării este crucială pentru viteza și regularitatea trenurilor. Pe liniile duble, trenurile pot circula simultan, reducând întârzierile. În contrast, liniile simple impun așteptări care prelungește călătoriile. Problemele infrastructurii îmbătrânite și lucrările de modernizare îndelungate contribuie, de asemenea, la aceste întârzieri.
Polonia a optat să reducă lungimea rețelei feroviare cu peste 25% între 1990 și 2024, dar a concentrat investițiile pe coridoarele principale. Această strategie a dus la viteze de 160-200 km/h pe rutele cheie, făcând transportul feroviar o alternativă viabilă față de alte forme de transport. În contrast, România și-a păstrat o rețea extinsă, dar modernizarea magistralelor s-a desfășurat într-un ritm mult mai lent, afectând conectivitatea cu vestul Europei.
