Pandemia de COVID-19 a adus schimbări majore în sistemul educațional la nivel global. Mii de elevi și studenți au fost nevoiți să treacă rapid de la învățarea tradițională la cea online, desfășurată de acasă. Această tranziție a generat atât provocări, cât și oportunități, având un impact semnificativ asupra metodologiilor didactice.
Până în anul 2020, tehnologia era folosită în educație ca un instrument secundar, dar închiderea școlilor a impus utilizarea acesteia ca principal mod de predare. Platformele precum Zoom, Google Classroom și Microsoft Teams au devenit esențiale pentru continuarea procesului educațional. Această schimbare rapidă a accelerat digitalizarea, care în mod normal ar fi durat o perioadă mai lungă.
Un aspect important al acestei tranziții a fost dezvoltarea competențelor noi ale elevilor, care au învățat să-și gestioneze timpul, să caute informații online și să se adapteze la diverse platforme. De asemenea, profesorii au fost nevoiți să se transforme în creatori de conținut digital și moderatori ai interacțiunilor online.
Totuși, nu toți elevii au avut parte de aceeași experiență. Accesul limitat la tehnologie și internet a amplificat inegalitățile existente, în special în rândul celor din medii defavorizate.
Odată cu redeschiderea școlilor, întrebările despre viitorul educației au devenit tot mai frecvente. Multe instituții adoptă acum modele hibride, care combină învățarea față în față cu cea online, oferind astfel flexibilitate și resurse variate. Această abordare permite elevilor să beneficieze de interacțiuni directe, dar și de avantajele mediului digital, cum ar fi accesul la cursuri online și biblioteci digitale.
Educația digitală s-a transformat dintr-o opțiune într-o necesitate a învățării moderne. Deși provocările sunt încă prezente, oportunitățile create de această adaptare sunt semnificative. Este crucial ca instituțiile de învățământ să exploateze acest nou context pentru a construi un sistem educațional mai accesibil și mai conectat la tehnologiile actuale.
