Stela Neagu, publicistă și dramaturgă, a decedat pe 27 septembrie 2026, conform unei declarații a fostului ministru al Culturii, Ionuț Vulpescu.
Vulpescu a subliniat rolul ei esențial în viața culturală, menționând că locuința familiei Neagu din București a fost un spațiu de întâlnire pentru scriitori și artiști. El a descris-o pe Stela Neagu ca având o energie vibrantă, legată de literatură.
Pe lângă relația sa cu Fănuș Neagu, Stela a avut o carieră proprie în publicistică și dramaturgie. A lucrat în echipa de documentare a revistei „Scânteia tineretului”, fiind recunoscută ca o tânără talentată în anii '60.
În 1963, a co-semnat comedia „Mirele furat”, care a fost montată pentru prima dată la Teatrul Național din Craiova, regizată de Georgetta Tomescu. Premiera a avut loc pe 30 ianuarie și a oferit o abordare comică asupra unei tradiții, inversând rolurile dintre mireasă și mire.
Cronica scrisă de Florian Nicolau în revista „Teatrul” a adus o evaluare critică a piesei, menționând aspecte autentice ale mediului rural românesc, deși observațiile critice subliniau și unele slăbiciuni ale scrisului dramatic.
În același an, „Mirele furat” a fost inclusă în repertoriul Teatrului Național din Craiova pentru un turneu în București. Criticii au apreciat colaborarea cu autori debutanți și introducerea de lucrări inspirate din realitate.
Stela Neagu a mai creat alte lucrări, precum „Dumbrăveanca” și „Hoții de cai”, care au fost montate de teatre de amatori și publicate în anii '60.
Legătura ei cu Fănuș Neagu a fost profundă, el dedicându-i romanul „Frumoșii nebuni ai marilor orașe” în 1976. Au avut împreună o fiică, Anita Ruxandra, și au fost prezente la evenimentele legate de moartea scriitorului în 2011.
Stela Neagu a continuat să trăiască timp de 15 ani după dispariția soțului, iar moartea ei marchează sfârșitul unei ere pentru o familie care a influențat profund literatura română contemporană, precum și contribuția sa notabilă ca publicistă și autoare de teatru.
