Pensiile de serviciu ar trebui considerate un drept unitar, care provine dintr-un regim profesional special, reglementat prin lege, și nu ca o combinație artificială între o componentă contributivă și una necontributivă. Orice tentativă de fragmentare a acestui drept subminează demnitatea profesiei și încrederea în statul de drept.
Conform hotărârilor CJUE, pensia este esențială pentru statutul de independență al magistratului. În România, discuțiile legate de pensiile de serviciu au fost distorsionate, creându-se o percepție greșită că acestea ar fi formate din două părți distincte: una „contributivă” și alta „necontributivă”. Această teorie, repetată frecvent, amenință nu doar un drept, ci și încrederea în angajamentele statului față de cei care îi servesc.
Este important de subliniat că pensiile de serviciu nu sunt o combinație între ce ai contribuit și ce ai primit „în plus”. Ele reprezintă un drept unitar, stabilit prin lege. De asemenea, pensia de serviciu are un cuantum fix, bazat pe ultima indemnizație, fără a avea o parte „necontributivă”. Nicio prevedere legală nu susține ideea că pensia de serviciu ar fi compusă dintr-o pensie publică și o parte necontributivă.
CJUE a stabilit că magistrații au dreptul la o pensie apropiată de salariu, fără a se lua în considerare contribuțiile, ci mai degrabă pentru a menține același nivel de trai. Statul a promis o pensie de serviciu care să asigure demnitatea magistratului după retragerea din activitate, iar modificarea acestor condiții după mulți ani de muncă este considerată o încălcare a angajamentului preluat.
Politicienii care critică sistemul de justiție și susțin că pensiile de serviciu sunt privilegii subminează stabilitatea și încrederea în stat. De asemenea, este esențial de menționat că pensiile contributive pentru magistrați se stabilesc doar la împlinirea vârstei de pensionare, iar suspendarea părților necontributive, sintagmă care nu există legal, ar afecta întreg dreptul la pensie.
Modificarea regulilor după ce persoanele au contribuit zeci de ani este o practică nedreaptă și contravine dreptului de proprietate, așa cum este el protejat de convențiile internaționale. Revocarea unei pensii deja câștigate, fără motive proporționale și justificate, este o încălcare a statului de drept.
În concluzie, pensiile de serviciu nu reprezintă privilegii, ci un element esențial al stabilității instituționale. Ele asigură drepturile celor care au servit interesul public și este crucial ca aceste drepturi să fie recunoscute și respectate. Acceptarea ideii că pensiile de serviciu pot fi divizate deschide calea pentru relativizarea altor drepturi fundamentale.
