România se află în fruntea Uniunii Europene cu cele mai multe exploatații agricole, având aproape 2,9 milioane de ferme, conform datelor Eurostat. Cu toate acestea, majoritatea acestor ferme sunt de dimensiuni reduse, 90,2% având mai puțin de cinci hectare. În contrast, doar 1% dintre ferme depășesc 50 de hectare, dar acestea lucrează o proporție semnificativă de 53,1% din întreaga suprafață agricolă a țării.
În ceea ce privește prețurile terenurilor, România oferă un cost de aproximativ 8.700 de euro pe hectar, considerabil mai mic decât media europeană de 15.224 de euro. Totuși, costurile inputurilor agricole au crescut rapid, cu o majorare de 11,7% în trimestrul al doilea din 2026, ceea ce plasează România pe locul al doilea în Uniune, după Lituania.
Structura agricolă din România se caracterizează printr-o concentrare a terenului, cu o scădere semnificativă a numărului de ferme de-a lungul anilor. Între 2010 și 2020, România a pierdut aproximativ 972.000 de exploatații, reducând numărul total la 2,9 milioane, în timp ce suprafața agricolă utilizată a scăzut cu doar 4,1%. Aceasta a dus la o creștere a suprafeței medii pe exploatație, de la 3,45 hectare la 4,42 hectare.
De asemenea, un raport OCDE din 2026 indică faptul că productivitatea muncii în agricultură în România este de patru ori mai mică decât media europeană, în ciuda numărului mare de angajați din sector. Totodată, sub 18% din fermele românești practică agricultura de precizie, o metodă care ar putea îmbunătăți eficiența și profitabilitatea.
În prezent, costurile inputurilor agricole au crescut cu 5% față de 2025, iar prețurile energiei și îngrășămintelor au crescut semnificativ. Aceste creșteri au loc într-un context în care prețurile cerealelor au scăzut, limitând astfel veniturile fermierilor. Majoritatea fermelor mici funcționează pe principiul subzistenței, având acces limitat la tehnologie și capital, în timp ce fermele mari concentrează o proporție disproporționată de teren și produse.
