Dumitru Ion Bagdasar, recunoscut ca fiind fondatorul neurochirurgiei în România, a lăsat o amprentă profundă asupra medicinei românești în secolul XX. Născut pe 17 decembrie 1893, în localitatea Roșiești, județul Vaslui, și-a urmat studiile liceale la Bârlad, înainte de a se înscrie la Facultatea de Medicină din București.
După finalizarea studiilor, Bagdasar s-a specializat în neurologie și neurochirurgie, având oportunitatea de a lucra în clinici de prestigiu din orașe celebre precum Berlin, München, Paris și Boston. În această perioadă, a avut ocazia să colaboreze cu personalități remarcabile ale domeniului, precum Harvey Cushing, un pionier al neurochirurgiei moderne.
Teza sa de doctorat, susținută în 1922, a avut ca subiect "Contribuțiuni la studiul sindromului parkinsonian postencefalitic". Între anii 1922 și 1926, a fost medic secundar la Serviciul Neurologic al Spitalului Militar din București, unde și-a perfecționat abilitățile de chirurg.
Între 1929 și 1931, a fost medic neuropsihiatru la spitalele din Jimbolia, unde a efectuat primele sale intervenții neurochirurgicale. A îndeplinit, de asemenea, funcția de șef al Serviciului de neurologie la un spital din Cernăuți, în perioada 1931-1933, unde a publicat lucrări importante pe teme de neurochirurgie.
În 1934, s-a întors la București, lucrând la Spitalul de Urgență și ulterior la Spitalul Militar Central, unde a contribuit la crearea unui serviciu dedicat neurochirurgiei. Între 1945 și 1946, a fost profesor de clinică neurochirurgicală la Facultatea de Medicină din București și, în același timp, ministru al Sănătății.
Bagdasar a fost un inovator în domeniul neurochirurgiei, fiind responsabil pentru introducerea unor tehnici chirurgicale noi și perfecționarea instrumentarului medical. A realizat cercetări semnificative în domeniul traumelor cranio-cerebrale și tumorilor cerebrale, publicând lucrări importante precum "Traumatismele cranio-cerebrale acute" și "Tumorile cerebeloase".
Printre realizările sale notabile se numără efectuarea uneia dintre primele operații de chordotomie din Europa. Până în 1945, a realizat 492 de intervenții vertebro-medulare.
Bagdasar a decedat pe 16 iulie 1946, la București, din cauza unei metastaze cerebrale pe care și-a diagnosticat-o singur. La doar două luni după moartea sa, soția sa, Florica Bagdasar, a devenit prima femeie ministru din România, ocupând funcția până în 1948.
Post-mortem, Dumitru I. Bagdasar a fost ales membru al Academiei Române pe 28 octombrie 1948. În 1975, în București, a fost înființat Spitalul Clinic "Prof. Dr. D. Bagdasar", care a evoluat de-a lungul anilor în Spitalul Clinic de Urgență 'Bagdasar-Arseni'.
