Legea 351/2001, în vigoare de peste douăzeci de ani, stabilește criterii clare pentru clasificarea localităților din România. Conform legii, un oraș trebuie să aibă minimum 5.000 de locuitori, iar un municipiu nu mai puțin de 25.000. Deși aceste criterii sunt bine definite, în practică, multe localități din România funcționează fără a îndeplini aceste condiții, generând cheltuieli inutile pentru bugetul de stat.
O analiză recentă a arătat că aproape 80 de localități nu mai îndeplinesc cerințele legale pentru a fi considerate municipii sau orașe. Exemple notabile includ Nucet din Bihor și Băile Tușnad din Harghita, fiecare având mai puțin de 2.000 de locuitori. De asemenea, multe municipii, precum Orșova și Beiuș, nu ating pragul minim de 10.000 de locuitori.
O altă cercetare a evidențiat că doar 12% dintre comune și mai mult de jumătate dintre orașe ar putea păstra statutul actual dacă s-ar aplica strict criteriile legale. Această situație ar putea conduce la o reorganizare majoră a administrației locale, cu impact semnificativ asupra bugetelor locale.
Economiștii susțin că lipsa unei reforme teritoriale are efecte negative asupra bugetului național, în special în contextul presiunilor pentru reducerea deficitului. Recent, premierul a avut discuții cu reprezentanții Asociației Municipiilor pentru a analiza oportunitățile de reformă, dar aplicarea legilor existente nu pare să fie pe agenda Guvernului.
Una dintre problemele centrale este că județe întregi ar putea rămâne fără structuri administrative corespunzătoare. De exemplu, în județele Caraș-Severin și Hunedoara nu există comune cu peste 5.000 de locuitori. În contrast, zonele metropolitane din Ilfov și Iași ar putea beneficia de transformarea comunelor în orașe, având populații mai mari.
Este estimat că retrogradarea localităților care nu respectă legea ar putea genera economii semnificative la bugetul local, în funcție de numărul de locuitori. De exemplu, diferența în cheltuielile cu administrația între un oraș și o comună poate varia între 2 și 5 milioane de lei pe an. Aceste economii ar putea totaliza câteva sute de milioane de lei anual, având în vedere numărul localităților afectate.
Menținerea artificială a statutului de oraș pentru localități de mici dimensiuni nu doar că afectează bugetul, dar și accesul la fonduri europene, care sunt dedicate orașelor și municipiilor. Astfel, orașe cu populație mică primesc fonduri, în timp ce comunele în expansiune rămân blocate. O reformă administrativă eficientă ar putea concentra resursele în centre urbane cu infrastructură adecvată.
În concluzie, reorganizarea administrativă rămâne un subiect sensibil, dar aplicarea legilor existente ar putea aduce beneficii semnificative bugetului și comunităților locale.
