Pe 30 august 2025, se marchează 85 de ani de la Dictatul de la Viena, un eveniment tragic pentru România, impus de regimurile naziste și fasciste. Această dată este simbolică pentru amintirea suferințelor trăite de români în acea perioadă.
O mărturie emoționantă provine de la Violeta Babiciu, fiica unui preot român care a trăit în Secuime în timpul ocupației maghiare. Violeta își amintește cu teamă și mândrie de tatăl ei, Aurel Babiciu, care a fost hirotonit special pentru a sluji comunitatea românească din această zonă, în anii de război.
Acesta a fost un timp de nesiguranță, cu avioane care survolau constant și cu pericole la tot pasul. Violeta povestește cum, în copilărie, a trăit momente de teroare, dar și de solidaritate, când împreună cu alți copii ducea mâncare prizonierilor ruși din curtea școlii.
Familia Babiciu a suferit mult în acele vremuri. Aurel Babiciu a fost arestat pentru simplul fapt că era preot român, iar familia sa a fost lăsată fără resurse. După șase luni de detenție, a fost eliberat, dar a ieșit din închisoare grav afectat. Violeta a trăit o viață de perseverență și credință, reușind să depășească greutățile și să devină învățătoare, în ciuda obstacolelor întâmpinate din cauza statutului de fiică de preot.
Povestea Violetei Babiciu este o dovadă a puterii spiritului uman în fața adversității. Ea rămâne un simbol al curajului și al determinării românilor care au trăit în Secuime, un exemplu de dăruire pentru comunitate și de respect pentru identitatea națională.
Cu toate dificultățile întâmpinate, Violeta își amintește cu drag de acele vremuri și de oamenii care au fost alături de familia ei. Mărturia ei reprezintă o lecție valoroasă despre istorie și umanitate, fiind o voce importantă care aduce în prim-plan suferințele și speranțele românilor din acele vremuri întunecate.
