Pe 14 septembrie, credincioșii sărbătoresc Înălțarea Sfintei Cruci, un eveniment cu profunde rădăcini istorice și religioase. Acesta celebrează atât descoperirea Crucii pe care a fost răstignit Iisus Hristos, cât și aducerea acesteia din Persia de către împăratul Heraclius în anul 629.
Evenimentul a fost marcat pentru prima dată în anul 335, sub episcopul Macarie al Ierusalimului, când a fost sărbătorită aflarea Sfintei Cruci. Împărăteasa Elena, mama lui Constantin cel Mare, a avut un rol esențial în această descoperire, iar legenda spune că împăratul a avut o viziune în care o Cruce luminoasă îi arăta calea către victorie în lupta împotriva lui Maxențiu.
În tradiția populară, Ziua Crucii este însoțită de diverse obiceiuri și credințe. De exemplu, în unele regiuni, preoții sfințesc vase umplute cu miere și lapte, care sunt apoi oferite de pomană. Un obicei local din zona Buzaielor implică legarea unui fir roșu de lână la cănile de ofrande, cu scopul de a aduce noroc celor care primesc milostenie.
Se consideră că în această zi nu este bine să se consume legume și fructe cu forme asemănătoare crucii, precum nucile sau usturoiul, pentru a evita necazurile. De asemenea, este perioada culegerii plantelor medicinale, iar oamenii duc la biserică mănunchiuri din ierburi pentru a fi sfințite, pentru a le folosi în scopuri curative.
Ziua Crucii marchează începutul toamnei, iar în mediul rural există credințe legate de vreme. Dacă pe 14 septembrie cocorii se pregătesc de zbor, se preconizează o răcire a vremii, iar prezența norilor negri poate indica o toamnă lungă.
Această zi este dedicată postului și reculegerii, având o semnificație profundă în rândul credincioșilor.
