Satul Jacu, situat în comuna Albești, își arată frumusețea și tristețea prin casele sale părăsite și natura care a preluat controlul. De la intrarea dinspre Jacodu, vizitatorii sunt întâmpinați de curți abandonate, unde iarba cosită vorbește despre vremuri mai bune.
Un mic izvor curge liniștit lângă o troacă de metal, adăpost pentru broaște, în timp ce cimitirul din apropiere, cu cruci vechi, păstrează amintirea celor care au trăit cândva aici.
Casa bătrână din livada din apropiere sugerează că, în ciuda aparentului pustiu, viața a continuat să existe sub o formă sau alta. Aceasta a fost o comunitate prosperă în perioada interbelică, cu două biserici și o școală, având aproximativ 400 de locuitori. Cu toate acestea, din anii '50, satul a suferit o drastică depopulare.
Deși în trecut număra 414 locuitori în 1910, astăzi, Jacu mai are doar șapte locuitori permanenți. Această scădere dramatică a fost influențată de reformele administrative care au dus la alipirea satului la diverse comune, cum ar fi Nadeș și Boiu.
În perioada interbelică, satul era înfloritor, dar după război și colectivizare, tinerii au migrat spre orașe în căutarea unor oportunități mai bune. Astfel, populația a scăzut treptat, iar școala a fost închisă în 1972 din lipsă de elevi.
Chiar dacă astăzi mulți dintre cei care au plecat revin sezonier pentru a-și repara casele, satul rămâne un exemplu al depopulării rurale. Primarul comunei Albești, Nicolae Șovrea, a subliniat că liniștea și natura din Jacu oferă perspective pentru viitor, având în vedere interesul tot mai crescut al unor familii de a se întoarce.
În ciuda dificultăților de acces, cu drumuri greu practicabile, există speranța că dezvoltarea Mănăstirii 'Sfântul Ierarh Nicolae' va aduce o revigorare a comunității. Între timp, natura continuă să îmbrățișeze ruinele, amintind de viețile care au fost cândva.
