Conform unui raport recent al Organizației Națiunilor Unite, planeta se confruntă cu o criză acută a apei, descrisă ca un „faliment global al apei”. Această situație se datorează în principal poluării, supraexploatării și schimbărilor climatice, care au dus la o epuizare rapidă a resurselor de apă din râuri, lacuri și straturi acvifere.
Raportul subliniază că termenii „stres hidric” și „criză a apei” nu mai reflectă realitatea actuală. Multe sisteme hidrice au fost degradate iremediabil, iar raportul sugerează că ar trebui să adoptăm termenul de „faliment hidric”, pentru a descrie o situație în care consumul de apă depășește capacitatea naturală de regenerare a resurselor.
Printre semnele acestei crize se numără reducerea marilor lacuri și dispariția zonelor umede. Aproape 410 milioane de hectare de zone umede au dispărut în ultimele cinci decenii, echivalentul suprafeței Uniunii Europene.
De asemenea, 70% din pânzele freatice esențiale pentru apa potabilă și irigații sunt în declin. Fenomenele de tip „Ziua Zero”, când cererea de apă depășește resursele disponibile, devin din ce în ce mai frecvente în mediul urban.
Schimbările climatice contribuie și ele la această criză, cu topirea a peste 30% din masa glaciară globală din 1970, afectând astfel sursele de apă care depind de topirea zăpezii.
Impactul acestei crize se resimte pe toate continentele, chiar dacă efectele variază de la o țară la alta. Specialiștii subliniază necesitatea urgentă de a revizui politicile de gestionare a apei pentru a preveni daunele ireversibile și a răspunde acestei realități alarmante.
