Pe 6 august, creștinii ortodocși sărbătoresc Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos.
Acest eveniment a avut loc la șase zile după ce Iisus a spus ucenicilor săi că unii dintre ei nu vor muri până când nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu venind în putere. El a ales să îi ia cu sine pe Apostolii Petru, Iacov și Ioan, urcând pe Muntele Tabor pentru a se ruga.
Acest moment era esențial pentru a-i pregăti pe Apostoli pentru suferințele viitoare, arătându-le slava sa divină. În timpul rugăciunii, fața lui Iisus a strălucit ca soarele, iar hainele sale au devenit strălucitoare, scoțând în evidență natura divină a lui Hristos.
Contrar strălucirii temporare a lui Moise, care a primit o slavă venită din afară, Hristos a arătat o lumină care izvorăște din natura sa divină. Apostolii, copleșiți de această lumină, au căzut la pământ.
În acest context, Moise și Ilie, reprezentând Legea și Proorocii, au apărut alături de Iisus, discutând despre suferințele ce urmau să vină. Petru, încântat de viziune, a propus să rămână acolo, dar Iisus le-a arătat că adevărata slăvire nu constă în a se opri asupra bucuriilor pământești.
Un nor luminos i-a acoperit, iar vocea Tatălui s-a auzit, mărturisind despre Fiul Său. Aceasta a fost o confirmare a unității Sfintei Treimi și a misiunii de mântuire a omului.
Pe măsură ce Apostolii și-au recăpătat simțurile, Iisus le-a cerut să nu vorbească despre această experiență până după Învierea sa.
Sărbătoarea Schimbării la Față simbolizează îndumnezeirea naturii umane și deschiderea către contemplația divină. Aceasta a atras în mod special călugării, care au căutat să trăiască în lumina acestei revelații. Mănăstirile dedicate acestei sărbători au fost numeroase, iar tradiția iconografică a fost strâns legată de acest eveniment sacru.
