Pe 24 iunie, creștinii sărbătoresc Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, o zi cunoscută și sub denumirile populare de Sânziene sau Drăgaica.
Conform tradiției, Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, din familia preotului Zaharia și a soției sale Elisabeta, aceasta din urmă având rădăcini în seminția lui Aaron. Nașterea sa a fost anunțată de îngerul Gavriil, după ce Zaharia a oferit tămâie în templu. Din cauza necredinței sale, Zaharia a rămas mut până la numirea fiului său.
Există o perioadă semnificativă din viața lui Ioan despre care nu se cunosc detalii, însă se știe că s-a retras în pustie pentru a duce o viață aspră, până când a fost chemat să predice. Misiunea sa nu a fost doar să pregătească poporul pentru venirea lui Hristos, ci și să-l dezvăluie ca Mesia și Fiul lui Dumnezeu. Mesajul central al predicii sale era: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor!”
Cei care își mărturiseau păcatele erau botezați în Iordan, Ioan subliniind că el botează cu apă, dar Mesia va boteza cu Duhul Sfânt. Aceasta este motivul pentru care Ioan Botezătorul este adesea reprezentat în icoane ca un înger cu aripi, o imagine inspirată de profeția lui Maleahi, care îl numește „îngerul Domnului”.
Numele Ioan provine din ebraică, „Iohanan”, și se traduce prin „Dumnezeu s-a milostivit”.
Data de 24 iunie este semnificativă, deoarece nașterea lui Ioan a fost stabilită în funcție de evenimentele biblice. Zamislirea sa a avut loc după ce Zaharia a oferit tămâie în altar, un loc sacru. Astfel, Sfinții Părinți au stabilit 23 septembrie ca zi a zămislirii și 24 iunie ca zi a nașterii.
De asemenea, trebuie menționat că după solstițiul de vară, ziua începe să scadă, simbolizând că Ioan Botezătorul, reprezentant al Legii Vechi, se naște într-un moment când lumina zilei scade, anunțând venirea Legii Harului, adusă de Hristos. Nasterea Mântuitorului este sărbătorită pe 25 decembrie, după solstițiul de iarnă, când ziua începe să crească din nou.
