O analiză recentă realizată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) evidențiază amploarea migrației din România către Ungaria în perioada 1987–1989, subliniind gravitatea crizei sociale și economice de la sfârșitul regimului comunist.
Conform documentelor arhivate, mulți români căutau diverse modalități de a părăsi țara, inclusiv plecări oficiale, rămâneri ilegale după vizite turistice sau treceri ilegale ale frontierei. Anul 1988 a marcat un vârf, cu 6.562 de persoane care au rămas ilegal în Ungaria după expirarea vizelor.
În primele luni ale anului 1989, 5.406 persoane au fost prinse în timp ce încercau să treacă ilegal frontiera, iar alte 1.700 au reușit să o facă fără a fi detectate, conform datelor Securității.
Din 1989, CNSAS observă o schimbare semnificativă în tacticile refugiaților, pe fondul restricțiilor mai severe privind pașapoartele. Majoritatea celor care au încercat să treacă ilegal erau muncitori, dar printre aceștia se aflau și ingineri, economiști, juriști, medici și profesori, inclusiv membri ai partidelor politice ale regimului.
Județul Bihor a fost centrul acestui exod, cu un număr semnificativ de treceri ilegale și rețineri la frontieră. Comentariile publicate în urma analizei sugerează că datele oficiale românești sunt subestimate, susținând că, în aceleași luni, grănicerii maghiari au reținut un număr mult mai mare de cetățeni români.
Întrebările persistă în legătură cu soarta celor care au fost capturați, având în vedere raportările despre abuzuri și violențe. Conform CNSAS, aceste date ilustrează ultimele momente ale unui regim care încerca să controleze o populație determinată să-și caute libertatea dincolo de granițe.
