În contextul procedurilor de executare silită, poprirea este una dintre cele mai frecvente metode de recuperare a datoriilor. Totuși, nu toate veniturile debitorilor pot fi supuse acestei proceduri, iar diurnele reprezintă o excepție semnificativă.
Conform art. 729 alin. (7) din Codul de procedură civilă, diurnele acordate salariaților pentru deplasări în interes de serviciu sunt complet protejate de executare, indiferent de natura datoriei sau de creditor. Această măsură are ca scop asigurarea acoperirii cheltuielilor suplimentare generate de mobilitatea profesională, incluzând cazarea, transportul și mesele. Diurna nu este considerată venit salarial, nu este impozabilă (în anumite limite) și nu poate fi urmărită silit nici măcar parțial.
Cu toate acestea, există și excepții. Dacă autoritățile fiscale sau instanțele decid că diurnele acordate depășesc limitele legale și au fost utilizate de angajator pentru a suplimenta necorespunzător veniturile salariaților, aceste sume pot fi recalificate ca venituri salariale. În această situație, ele devin supuse executării silite conform prevederilor legale.
În cazul în care un salariat se confruntă cu o poprire abuzivă asupra sumelor primite ca diurnă, acesta are dreptul să conteste măsura în instanță. Dacă se dovedește că sumele sunt diurne legale, instanța va anula poprirea.
Astfel, diurnele beneficiază de o protecție absolută împotriva executării silite, cu condiția să respecte cadrul legal și să nu fie folosite pentru a eluda obligațiile fiscale.
