Pe 26 iunie, România celebrează Ziua Drapelului Național, o sărbătoare instituită prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998, dedicată acestui simbol important al națiunii.
Originile Drapelului Național se regăsesc în anul 1834, când domnitorul Alexandru Ghica a cerut Imperiului Otoman aprobatul pentru un model de steag destinat navelor de război, având culorile roșu, albastru și galben.
În 1840, a fost adoptat un nou design, tricolorul roșu-galben-albastru, cu benzile dispuse orizontal, având roșu în partea superioară și un scut alb cu acvila română în centru.
Tricolorul a devenit Drapel Național în 1859, odată cu alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, iar varianta cu benzile verticale a fost adoptată ulterior în timpul domniei lui Carol I.
Drapelul actual, conform Legii nr. 74 din 1994, este un steag dreptunghiular cu cele trei culori, fiecare având o semnificație simbolică. Dimensiunile sunt stabilite astfel încât lățimea să fie de 2/3 din lungime, iar benzile să fie de aceeași dimensiune.
Acesta se arborează permanent pe clădirile autorităților publice și în diverse instituții, dar și temporar cu ocazia sărbătorilor naționale sau ceremoniilor oficiale.
Al. Ioan Cuza a descris steagul ca fiind simbolul devotamentului și al istoriei României, având o încărcătură emoțională profundă.
