O investigație recentă a scos la iveală detalii surprinzătoare despre RICHRBT 1 SRL, o companie care a fost declarată cea mai profitabilă firmă de construcții din România în 2023, având venituri raportate de peste 3,6 miliarde de lei (aproximativ 700 de milioane de euro). Cu toate acestea, existența sa reală și operațiunile sunt extrem de suspecte.
Conform documentelor, RICHRBT 1 nu dispune de un sediu real, biroul principal fiind de fapt o toaletă publică, iar alte adrese asociate includ consulate străine sau săli de evenimente. Compania a fost inițial un mic magazin de vinuri deschis în 2015 de Gabriel Stroe, dar a fost ulterior preluată ilegal prin documente falsificate de Vasile Ciot, un pensionar folosit ca „paravan” pentru a crea o aparență de legitimitate.
Instituții precum Registrul Comerțului și ANAF au validat informații financiare exagerate, permițând companiei să obțină un cod TVA, în ciuda semnalelor clare de fraudă.
Utilizând această reputație falsă, RICHRBT 1 a comandat materiale de construcții, precum țevi de oțel și vată minerală, pe care le-a plătit de obicei la livrare, dar ulterior a dispărut fără a achita furnizorii. Aceste materiale au fost depozitate lângă București și, ulterior, exportate, în special în Bulgaria, lăsând companii românești și internaționale cu pierderi semnificative.
Compania a ajuns, ulterior, în posesia lui Neculai Prună, un om de afaceri cunoscut pentru implicarea în cazuri de evaziune fiscală. Încercările de a obține informații de la Prună și colaboratorii săi au eșuat, subliniind natura opacă a afacerii.
Cazul RICHRBT 1 evidențiază ineficiența instituțiilor românești, precum ANAF și Registrul Comerțului, care nu au reușit să detecteze sau să blocheze fraudele timp de ani de zile, deși au existat avertizări și dovezi. Această inactivitate a dus la pierderi fiscale semnificative și a erodat încrederea publicului în sistemul economic. Președintele ANAF a recunoscut că există investigații în curs, dar nu a comentat întârzierile sau performanța anterioară a instituției.
Investigația ilustrează o schemă complexă de fraudă care exploatează slăbiciunile sistemului românesc de supraveghere corporativă și fiscală, subliniind necesitatea urgentă a reformelor în guvernanța corporativă și lupta împotriva corupției, esențiale pentru protejarea economiei și a resurselor publice. Totodată, relevă importanța jurnalismului de investigație în expunerea abuzurilor și responsabilizarea instituțiilor publice.
