Pe 5 august, credincioșii îl sărbătoresc pe Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, o figură importantă a monahismului românesc. Născut pe 23 iulie 1913 în comuna Crainiceni, județul Botoșani, el a crescut fără părinți, fiind îngrijit de bunica sa.
După ce a urmat școala în satul natal, a continuat studiile la Lipcani și la liceul din Cozmeni-Cernăuți. A intrat în viața monahală sub îndrumarea starețului Nicodim Munteanu, viitor mitropolit al Moldovei. După satisfacerea stagiului militar, a devenit bibliotecar la Mănăstirea Neamț și profesor de literatură română.
Pe 8 aprilie 1936, a fost tuns în monahism și a primit numele de Ioan. La doar câteva luni, s-a îndreptat spre Țara Sfântă, unde a petrecut doi ani în pustie, ajungând apoi la Mănăstirea „Sfântul Sava”. Aici, a trăit timp de opt ani, dedicându-se rugăciunii și slujirii.
În 1947, a fost hirotonit preot și a devenit egumen al Schitului românesc din Valea Iordanului. În 1952, s-a alăturat Mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul, unde s-a retras într-o peșteră, cunoscută sub numele de Chilia Sfânta Ana, ducând o viață de austeritate până la moartea sa, în 5 august 1960.
Trupul său a rămas nealterat timp de două decenii, iar descoperirea lui în 1980 a fost un moment deosebit pentru comunitate, confirmându-i sfințenia. A fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în 1992, sărbătoarea sa fiind stabilită pe 5 august.
De asemenea, se menționează că Sfântul Ioan Iacob Hozevitul a lăsat în urmă o culegere de poeme intitulată „Hrană duhovnicească”, publicată de ucenicul său.
În această zi, sunt comemorate și alte figuri sfinte, precum Sfântul Mucenic Evsignie și Sfânta Nona, mama Sfântului Grigorie Teologul.
