Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș s-a născut în anul 1568, în Răguza, Dalmația. După decesul tatălui său, s-a mutat împreună cu mama sa în Ohrida, situată la sud de Dunăre. La vârsta de 15 ani, a intrat în mănăstirea Maicii Domnului din Ohrida. După cinci ani de viață monahală, a ajuns în Muntele Athos, la Mănăstirea Pantocrator, unde s-a călugărit și a primit numele de Iosif.
La solicitarea patriarhului din Constantinopol, a fost numit egumen al marii lavre a Sfântului Ștefan din Adrianopol. După șase ani, a fost numit egumen al marii lavre românești Cutlumus. Ulterior, a fost trimis ca mitropolit al Timișoarei, iar instalarea sa a avut loc pe 20 iulie 1650.
În anul 1653, Iosif s-a retras la Mănăstirea Partoș, unde a trăit până la sfârșitul vieții sale, lăsându-și sufletul în mâinile Domnului după trei ani. Conform tradiției, clopotele mănăstirii au început să bată de la sine în momentul morții sale, iar el a fost înmormântat în naosul bisericii.
Moaștele Sfântului Iosif au fost mutate în Catedrala mitropolitană din Timișoara în anul 1956. Pe 28 februarie 1950, el a fost canonizat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
În 1997, la solicitarea Ministerului de Interne, Sfântul Ierarh Iosif cel Nou a fost declarat patron al pompierilor din România, datorită unor minuni atribuite lui, printre care salvarea unei părți din Timișoara de la un incendiu devastator. În Acatistul său este menționată o rugăciune prin care a intervenit pentru a opri extinderea focului care amenința orașul.
Azi, în această zi, se pomenește și de alți sfinți, inclusiv:
- Pătimirea Sfântului Marelui Mucenic Nichita Romanul
- Sfântul Cuvios Filotei, preotul
- Sfântul Porfirie
- Aflarea moaștelor Sfântului Acachie, episcopul Melitinei
- Sfântul Mucenic Maxim
- Aflarea moaștelor Sfântului Mucenic Ștefan
- Sfântul Cuvios Gherasim, ctitorul Mănăstirii Survia
- Sfântul Mucenic Ioan Criteanul
- Sfântul Visarion, arhiepiscopul Larisei, făcătorul de minuni
