„Adormirea Maicii Domnului”, sărbătorită pe 15 august, este unul dintre cele mai importante praznice din calendarul ortodox. Această zi, cunoscută și sub denumirea de „Sântămăria Mare”, se distinge de „Sântămăria Mică”, care marchează Nașterea Fecioarei Maria, pe 8 septembrie.
Conform tradiției, în această zi, vremea începe să se răcească, un semn al schimbării anotimpului. Bărbații din satele românești obișnuiau să schimbe pălăria de vară cu o căciulă, semn al adaptării la condițiile meteorologice ce se apropie.
De asemenea, începând cu 15 august, se organizau contracte pentru paznicii viilor, iar agricultorii începeau să semene grâul de toamnă. Ultimele ierburi medicinale erau culese, iar florile adunate în această zi, așezate la icoana Maicii Domnului, erau considerate a avea puteri vindecătoare, conform celor relatate de Muzeul de Artă Populară din Constanța.
Tradiția includea și oferirea de pomană, în special prune și struguri, precum și prepararea „colivei de struguri”, un simbol al generozității și al recunoștinței.
În imagine, se poate observa o icoană reprezentând „Adormirea Maicii Domnului”, realizată în 1871 de iconari din Țara Oltului, subliniind importanța culturală și spirituală a acestei sărbători.
