Sfântul Apostol Toma, originar din Galileea, este o figură proeminentă în tradiția creștină. Numele său, derivat din aramaică, înseamnă "geamăn". Este cunoscut și sub denumirea de Iuda Toma, în special în rândul creștinilor sirieni.
Ca parte a celor Doisprezece Apostoli, Toma a propovăduit Evanghelia în India, unde, conform tradiției, a suferit moarte de martir. Creștinii din Malabar consideră că își au rădăcinile spirituale în el, afirmând că a fost martirizat în Calamina, lângă Madras. Acolo, a fondat biserici, a sfințit preoți și a convertit membri ai familiei regale indiene. Moartea sa a fost provocată de cinci soldați, iar moaștele sale au fost aduse la Edessa în anul 165.
Un aspect notabil al vieții sale este denumirea de „necredincios”, provenind din îndoiala sa față de învierea lui Hristos. Toma a cerut dovezi tangibile, afirmând: "Dacă nu voi vedea, nu voi crede" (Ioan 20, 25). Această neîncredere nu se refera la existența învierii, ci la natura corpului lui Hristos după aceasta. Mântuitorul l-a invitat să verifice rănile Sale, demonstrând că natura umană a fost transfigurată, nu distrusă prin înviere.
Din Evul Mediu, Toma a fost venerat ca patron al arhitecților, zidarilor și pietrarilor.
În această zi, se mai fac pomeniri și pentru Sfânta Muceniță Erotiida și Sfântul Mucenic Macarie din Chios. De asemenea, conform Sinaxarului Sfinților, sunt menționați și alți sfinți, cum ar fi Sfânta Muceniță PISTIS din Franța, Sfinții Mc. MARCEL, CAST, EMIL și SATURNIN din Capua, și mulți alții din diverse locații și secole.
