Sfântul Lavrentie a trăit în secolul al III-lea și a fost arhidiaconul episcopului Sixt. Într-o perioadă de persecuție a creștinilor, episcopul Sixt și doi diaconi, Felicissimus și Agapitus, au fost arestați. Lavrentie, aflat în închisoare, l-a întrebat pe Sixt de ce pleacă fără el, iar episcopul i-a răspuns că îl așteaptă lupte mai mari.
După arestarea lor, Lavrentie a vândut vasele bisericii și a împărțit banii săracilor. Pe drumul spre execuție, el l-a întâlnit pe Sixt și i-a spus că a distribuit comorile încredințate de acesta. Soldații, furioși, i-au cerut să se închine idolilor, dar Lavrentie a refuzat și a fost întemnițat. Aici, a realizat minuni, vindecându-l pe Lucillus de orbire și botezându-l.
După mai multe torturi, Lavrentie a fost întins pe un grătar cu cărbuni aprinși. A declarat: "Mă ofer ca jertfă plăcut mirositoare singurului Dumnezeu adevărat", și a continuat să vorbească despre credința sa, chiar și în fața morții. În cele din urmă, și-a dat duhul, lăudându-l pe Iisus Hristos.
Prin suferințele sale, Lavrentie a stins idolatria. În iconografie, el este reprezentat cu o cădelniță în mână, simbolizând mirosul dulce al credinței sale.
În această zi, facem pomenirea și altor sfinți, printre care Sfântul Iron, filosoful, și șase mucenici care au murit în Vizie.
