Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a reafirmat un principiu fundamental al statului de drept, subliniind că obligațiile stabilite prin lege și confirmate prin hotărâri judecătorești definitive trebuie respectate de autoritățile publice, fără întârzieri sau derogări nejustificate.
Pe 15 octombrie 2026, Secția de contencios administrativ și fiscal a ICCJ a încheiat definitiv litigiul dintre ordonatorul principal de credite, responsabil de bugetul instanțelor, și Guvernul României, inclusiv Ministerul Finanțelor. Aceasta a fost o acțiune pentru a asigura resursele necesare plății unor drepturi salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești.
Decizia instanței supreme a menținut hotărârea Curții de Apel București, confirmând că autoritățile executive au acționat ilegal prin neasigurarea fondurilor necesare pentru plata obligațiilor stabilite prin titluri executorii. ICCJ a precizat că statul nu poate recunoaște o datorie prin acte normative și, în același timp, să refuze alocarea resurselor necesare pentru a o onora.
Instanța a subliniat că respectarea Constituției și a hotărârilor judecătorești definitive nu depinde de voința politică a Guvernului și că prioritățile executive nu pot submina obligațiile legale. Cu toate că ordonatorul principal de credite a solicitat fondurile necesare, autoritățile executive nu au îndeplinit aceste obligații, acest lucru continuând chiar și sub actualul Guvern.
ICCJ a evidențiat că executarea hotărârilor judecătorești nu este o concesie a Guvernului, ci o obligație legală a statului. De asemenea, instanța a subliniat că litigiile privind drepturile salariale în sectorul public sunt semnificative, cu peste 400.000 de persoane implicate în astfel de procese, ceea ce reflectă o problemă sistemică mai amplă.
Decizia pronunțată astăzi este definitivă și executorie, obligând autoritățile competente să respecte aceste hotărâri judecătorești. ICCJ a afirmat că respectarea drepturilor recunoscute prin decizii judecătorești nu poate fi substituită prin retorică publică și că disciplina bugetară nu poate justifica neexecutarea legii.
