Pe 2 iulie, calendarul ortodox îl pomenește pe Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, recunoscut ca un mare apărător al creștinătății. Această zi marchează, de asemenea, pomenirea punerii cinstitului vesmânt al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în sfânta raclă, un moment semnificativ în tradiția ortodoxă.
În timpul domniei împăratului Leon cel Mare, doi boieri din Palestina, Galvie și Candid, au descoperit haina Maicii Domnului și au decis să o aducă la Constantinopol. Aceștia au construit o raclă pentru a o transporta, iar la întoarcerea în oraș au reușit să o ascundă într-un metoc numit Vlaherne. Împăratul a fost informat despre această comoară și a construit o biserică pentru a o adăposti.
Tot în această zi, se rememorează și viața Preasfințitului Iuvenalie, patriarhul Ierusalimului, care a trăit în perioada împăratului Teodosie și a participat la importante sinoduri. El a discutat despre locul îngropării Maicii Domnului, aducând în atenție faptul că după înmormântare, s-a auzit cântare îngerească timp de trei zile.
În ceea ce-l privește pe Ștefan cel Mare, acesta s-a născut în Moldova și a domnit cu dreptate și înțelepciune, fiind recunoscut pentru faptele sale de milostenie și pentru apărarea credinței creștine. A preluat tronul Moldovei în 1457, după asasinarea tatălui său, Bogdan al II-lea.
Cu o domnie marcată de numeroase bătălii și suferințe, Ștefan cel Mare a luptat pentru apărarea creștinătății, dedicându-se zidiri de biserici și mănăstiri atât în Moldova, cât și în alte regiuni ale țării. Acesta a considerat întotdeauna biruințele sale ca fiind rezultatul voinței divine, nu al abilităților sale personale.
Un exemplu de devotament, Ștefan cel Mare a fost cunoscut ca un om al rugăciunii, cerând constant ajutorul divin pentru poporul său. De asemenea, a fost un lider înțelept și iertător, demonstrând o profundă credință în Dumnezeu, chiar și în fața provocărilor. Mormântul său de la Mănăstirea Putna rămâne un loc de pelerinaj, unde credincioșii vin să se roage și să-și exprime respectul față de acest mare voievod.
Astfel, Ștefan cel Mare rămâne o figură emblematică a istoriei românești, un simbol al apărării credinței și al unității naționale.
