Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a subliniat impactul negativ al proiectului de lege privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice asupra statutului autorității judecătorești. Reprezentanții CSM, inclusiv membrii Secției pentru judecători, au avertizat că acest proiect continuă să fie promovat, în ciuda suspendării procedurii de elaborare printr-o hotărâre a Curții de Apel București.
CSM a adresat deja Ministerului Justiției și Președintelui României îngrijorări legate de deficiențele fundamentale ale proiectului, care afectează grav poziția constituțională a puterii judecătorești. Structura propusă pentru grila de salarizare ridică semne de întrebare nu doar privind veniturile judecătorilor și procurorilor, ci și despre ierarhia puterilor în stat.
Un exemplu semnificativ este faptul că președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție este remunerat sub consilierii prezidențiali și liderii grupurilor parlamentare, ceea ce contrazice principiul de egalitate al puterilor în stat. Conform proiectului, coeficientul salarial pentru această funcție este de 6,15, în timp ce al altor funcții importante se ridică la 6,50 sau 6,45.
Aceste discrepanțe de salarizare sunt evidente și în rândul altor categorii de judecători, cei de la Înalta Curte având coeficient mai mic decât primarii din diverse localități. Această situație subliniază o ierarhizare instituțională care plasează justiția într-o poziție inferioară comparativ cu alte autorități ale statului.
CSM afirmă că o salarizare adecvată a magistraților nu este un privilegiu, ci o garanție a independenței justiției. De la 1 iulie 2025, statutul judecătorilor și procurorilor a fost supus unor modificări legislative, iar actualul proiect de salarizare riscă să diminueze și mai mult aceste garanții esențiale.
Consiliul face apel la respectarea independenței justiției și afirmă că orice reglementare viitoare trebuie să respecte poziția constituțională a autorității judecătorești. CSM se angajează să utilizeze toate resursele legale disponibile pentru a proteja statutul judecătorilor și procurorilor, asigurând astfel echilibrul între puterile statului.
