Pe 21 iulie, calendarul ortodox aduce în prim-plan pomenirea a doi sfinți deosebiți: Preacuviosul Părinte Simeon, cunoscut pentru nebunia sa pentru Hristos, și Ioan, împreună-pustnicul.
Acest duo de sfinți a trăit în orașul Edessa, în Siria, în timpul domniei împăratului Iustin cel Tânăr. Îndemnați de dragostea divină, s-au îndreptat spre cetatea sfântă, unde s-au închinat lemnului care dă viață. Ulterior, au fost tunsi monahi de către Sf. Nicon, egumenul de atunci al Mănăstirii Sf. Gherasim. Cu toate acestea, au părăsit mănăstirea înainte de a împlini cele șapte zile de rânduială monahală, retrăgându-se în pustie pentru o perioadă îndelungată, de patruzeci de ani.
Ioan a rămas în pustie până la sfârșitul vieții sale, în timp ce Simeon s-a întors la Edessa, unde, prefăcându-se că este nebun, a căutat să fie ascuns de oameni. La Emesa, el a realizat numeroase minuni, iar după moarte, acestea au fost recunoscute de cei din jur. O întâmplare remarcabilă s-a petrecut când, la îngroparea sa, moastele lui au fost purtate cu o mare cinste, atrăgând atenția unui evreu care a fost impresionat de respectul arătat.
În aceeași zi, se mai pomenește și de Sfântul Prooroc Iezechiel, fiul lui Vuzi, care a profețit timp de 20 de ani, înainte de nașterea Domnului. El a fost dus în Babilon împreună cu alți evrei și a continuat să le aducă speranță prin diferite profeții, inclusiv prin minuni, cum ar fi hrănirea celor flămânzi.
Iezechiel a avut viziuni profunde, inclusiv despre restaurarea Bisericii, și a avertizat poporul despre viitoarele încercări. A fost, de asemenea, un critic al idolatriei, ceea ce i-a adus sfârșitul în mâinile celor pe care îi mustra.
Alte pomeniri din această zi includ pe sfinții mucenici Iust și Matei, care au murit prin sabie, precum și pe sfinții Teodor și Gheorghe, și alți mucenici care au suferit în numele credinței.
Prin rugăciunile lor, cerem milă și mântuire. Amin.
