Pe 2 iulie, calendarul ortodox marchează pomenirea punerii cinstitului vesmânt al Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu în sfânta raclă, un moment deosebit în istoria religioasă a Bisericii Ortodoxe.
În perioada împărăției lui Leon cel Mare și a soției sale, Virina, doi boieri, Galvie și Candid, au călătorit la Ierusalim. Aflându-se în Palestina, au descoperit haina cinstitei Născătoare de Dumnezeu la o femeie evreică. Aceasta o păstra cu multă evlavie, aprinzând lumânări și făcând tămâieri. Boierii au decis să o ia, iar la întoarcerea lor au construit o raclă asemănătoare celei existente și au înlocuit-o, aducând cinstita haina la Constantinopol. Aici, au așezat-o într-un metoc numit Vlaherne, unde a fost ridicată o biserică dedicată acestui loc sacru.
În aceeași zi, Biserica Ortodoxă îl pomenește și pe Iuvenalie, patriarhul Ierusalimului, care a trăit în timpul împăraților Teodosie și Marcian. Acesta a participat la Sinodul din Efes și a avut un rol important în istoria Bisericii, fiind întrebat de împărat despre mormântul Născătoarei de Dumnezeu.
De asemenea, se remarcă și pomenirea Dreptcredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, un lider deosebit din Moldova, cunoscut pentru faptele sale de milostenie și dedicarea față de apărarea credinței. Născut în familia voievodului Bogdan al II-lea, Ștefan a urcat pe tron la 12 aprilie 1457, luptând cu dârzenie pentru independența țării sale și construind numeroase biserici și mănăstiri.
Ștefan cel Mare este recunoscut ca un mare apărător al creștinătății, având o puternică credință în Dumnezeu, care l-a ghidat de-a lungul domniei sale. În scrierile istorice, el este descris ca un conducător înțelept și milostiv, care a cerut rugăciuni pentru poporul său și a acționat cu iubire față de cei din jurul său.
La moartea sa, mormântul său de la Mănăstirea Putna este considerat un loc de pelerinaj, unde românii vin să aducă omagiu și să se roage. Moștenirea sa continuă să inspire generații întregi, iar figura sa rămâne un simbol al credinței și al patriotismului românesc.
