Pe data de 26 august, Biserica Ortodoxă îi comemorează pe sfinții mucenici Adrian și Natalia, împreună cu cei 23 de martiri care au suferit alături de ei.
Sfântul Adrian și soția sa, Natalia, au trăit în cetatea Nicomidiei în vremea împăratului Maximian. În contextul prigoanei creștinilor, Adrian a fost martor la chinurile la care au fost supuși 23 de bărbați creștini, ascunși în peșteri. Aceștia au răspuns la întrebarea sa despre suferințele lor, afirmând că se chinuie pentru a dobândi bunurile pregătite de Dumnezeu celor care suferă pentru El.
Impresionat de mărturisirea lor, Adrian a cerut să fie asociat cu ei, alegând astfel să împărtășească aceeași soartă. Când soția sa, Natalia, a aflat despre arestarea lui, a alergat la închisoare pentru a-l sprijini. Încurajată de Adrian, ea s-a întors acasă, dar nu înainte de a se ruga pentru el și pentru ceilalți martiri.
Adrian a fost supus la chinuri severe, fiind bătut și mutilat pentru credința sa. La vârsta de 28 de ani, el și ceilalți sfinți au sfârșit prin decapitare. Natalia, dorind să păstreze amintirea lor, a strâns sângele care curgea de la ei și s-a uns cu el.
După moartea lor, un credincios pe nume Eusebie a reușit să transporte moaștele sfinților la Arghiropoli, unde au fost îngropate. În aceeași zi, se sărbătoresc și alți sfinți martiri, precum Atic și Sisenie, și pomenirea preacuviosului părinte Ivistion.
De asemenea, este amintit și sfântul mucenic Adrian, prințul, care a trăit în timpul împăratului Liciniu și care, dorind să apere credința, a fost supus la multe chinuri. Fratele său, Dometie, episcop în Bizant, a adunat moaștele lor, îngropându-le cu cinste.
În această zi se mai pomenește și pe preacuviosul Ioasaf, fiul împăratului Indiei, și pe Titoe, care a adormit în pace.
Cu rugăciunile lor, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
