Muzicianul clujean Mihnea Blidariu a transmis un mesaj puternic după moartea Teodorei Marcu, o tânără ucisă din gelozie de un fost iubit, care ulterior s-a sinucis.
Modul în care autoritățile au gestionat acest caz, sau mai bine spus, lipsa unei gestionări eficiente, a provocat proteste în mai multe orașe ale țării. Solistul trupei Luna Amară consideră că manifestațiile nu sunt suficiente pentru a preveni astfel de tragedii, fiind necesare legi severe împotriva abuzatorilor.
„Ca tată de fată, le sunt recunoscător tuturor femeilor și fetelor care au ieșit zilele acestea în stradă, în urma încă unui femicid pe care poliția nu a putut decât să-l constate, nu să-l prevină. Ca cetățean, știu cât de obtuz este statul și cât de strâmbe sunt legile sale. Va fi nevoie de mai mult decât proteste de stradă, puteți fi sigure... Dar da, este timpul (era demult) să îi băgăm pe abuzatori în pușcărie, să lăsăm violatorii fără drepturi și să facem legi atât de dure încât nimănui să nu-i mai treacă prin minte că "nu" ar putea însemna altceva decât "nu"”, a scris Blidariu.
În discuție a intervenit un urmăritor al lui Blidariu, care a subliniat o altă problemă majoră: indivizii cu probleme psihice care sunt lăsați în libertate din cauza unei legislații prea blânde.
„Aș include în aceeași categorie și bărbații cu probleme psihice diagnosticate, care, de asemenea, hărțuiesc, își expun părțile intime, distrug și vin polițiștii care ridică din umeri pentru că nu pot interveni. Răspunsul lor este: e un client vechi, știm de el, nu avem ce-i face, îl ducem la psihiatrie, îl internează două zile și, apoi, vine însoțitorul și-l ia acasă pe semnătură, lăsându-l liber”, a adăugat internautul.
Acest mesaj a generat o nouă reacție din partea lui Mihnea Blidariu. „Părerea mea este că problemele de sănătate mintală ale cetățenilor sunt un alt subiect ignorat de stat și societate. Nu aș include sub nicio formă în aceeași categorie un om cu probleme psihice și unul fără. Este nevoie de legislație specifică și foarte clară, care să ofere soluții adecvate.
Altfel, nu suntem cu nimic diferiți de societatea ceaușistă, care aduna în aceeași categorie, de exemplu, copii cu handicap psihic cu copii orfani (văzut cu ochii mei, având în vedere că mama mea lucra la o casă de copii când eram mic și bonele erau greu de găsit).”
