Un angajat din Cluj, după aproape șapte ani în aceeași companie, își împărtășește experiența de la entuziasm la dezamăgire. Deși este pasionat de domeniul său și apreciază echipa cu care lucrează, recent a început să simtă că nu mai face parte din acea atmosferă, iar eforturile sale nu sunt recunoscute.
Bărbatul a contribuit cu idei valoroase care au generat profituri considerabile pentru firmă, însă în loc de apreciere, a primit adesea critici. „De fiecare dată mi se spune că aș putea face mai mult sau că nu este suficient”, a declarat el.
Povestea sa nu este unică, fiind un exemplu comun al angajaților dedicați care se confruntă cu lipsa recunoașterii. În plus, comunicarea cu superiorii s-a deteriorat, iar orice propunere a devenit un motiv de confruntare. „Patronul ridică tonul și respinge ideile fără a încerca să înțeleagă raționamentul din spatele lor”, a spus el.
Această atmosferă tensionată i-a diminuat dorința de a se implica în proiecte. „Chiar dacă vreau binele firmei, simt că eu sunt cel care greșește”, a adăugat angajatul.
Acum, după șapte ani de devotament, bărbatul se află la o răscruce: „Îmi place ceea ce fac și echipa, dar am început să simt că nu mai am ce căuta aici”. Întrebarea pe care o ridică este una fundamentală: Ce alegi atunci când iubirea pentru meserie nu mai este suficientă pentru a compensa lipsa de respect și apreciere? Rămâi și încerci să schimbi ceva sau decizi să te îndrepți spre noi oportunități?
