Un tânăr din cartierul Mănăștur a generat o dezbatere intensă pe platformele sociale după ce a surprins în imagini o alee restricționată din jurul unui bloc recent construit. Această alee, care i-ar putea scurta drumul zilnic cu aproximativ cinci minute, este inaccesibilă pentru el, deoarece nu locuiește în acel complex.
În înregistrarea sa, tânărul și-a exprimat nemulțumirea față de conceptul de proprietate privată, comparându-l cu un „cancer pentru societate”. El a subliniat că, în trecut, locatarii aveau acces la drumuri și spații comune, în contrast cu noile construcții, unde accesul este restricționat.
Această situație ridică o întrebare importantă: ce s-ar întâmpla dacă toate clădirile, atât cele noi, cât și cele vechi, ar impune restricții de acces? Deși toate blocurile sunt proprietăți private, nu doar cele recent construite, impactul asupra comunității ar putea fi semnificativ.
Printre argumentele în favoarea restricționării accesului se numără:
- Siguranța locatarilor: Limitarea accesului persoanelor necunoscute poate oferi un sentiment mai mare de securitate.
- Protejarea proprietății: Restricțiile pot preveni vandalismul și distrugerile.
- Reducerea zgomotului: Controlul accesului poate diminua traficul pietonal nedorit.
- Menținerea curățeniei: Spațiile private pot fi mai bine întreținute fără intervenția trecătorilor.
Pe de altă parte, dezavantajele restricționării accesului includ:
- Limitarea libertății de mișcare: Pietonii ar putea fi nevoiți să facă ocoluri semnificative.
- Reducerea spațiilor comune: Spațiile care erau odinioară deschise comunității devin inaccesibile.
- Izolarea socială: Locatarii blocurilor noi pot deveni mai distanțați față de restul comunității.
- Impact negativ asupra mobilității urbane: Crearea unor trasee pietonale fragmentate poate afecta circulația.
Astfel, rămâne deschisă întrebarea dacă noile ansambluri rezidențiale ar trebui să aibă un acces complet restricționat sau dacă ar fi mai benefic să se mențină anumite alei și zone verzi accesibile publicului.
