Un vizitator recent din Cluj-Napoca a fost surprins să descopere existența unei zone defavorizate, cunoscută sub numele de Pata Rât, situată la doar câteva sute de metri de Aeroportul Internațional Cluj-Napoca. Această comunitate, asociată cu o groapă de gunoi, a stârnit reacții puternice din partea celor care nu pot înțelege cum o astfel de situație poate coexista cu un oraș cu un număr mare de profesioniști în domeniul IT și educație.
Un tânăr a subliniat paradoxul existenței acestei zone, întrebându-se de ce nu s-a făcut nimic pentru a îmbunătăți condițiile de trai ale locuitorilor de aici. Această opinie a generat o discuție amplă, dar, din păcate, puține soluții reale au fost propuse.
Deși au fost investite fonduri europene și norvegiene în diverse programe, rezultatele nu sunt pe măsura așteptărilor. Criticile sugerează că, în ciuda eforturilor, problema se agravează, iar fiecare familie care pleacă este înlocuită de două noi. Această situație a fost comparată cu încercarea de a goli Sahara cu o roabă.
Mai multe propuneri au fost avansate, inclusiv demolarea construcțiilor precare, dar întrebarea rămâne: unde ar trebui să fie relocate aceste persoane? Cu sute de copii în zonă, soluțiile devin din ce în ce mai complexe.
Experții subliniază că simpla mutare a locuitorilor ar putea crea un nou ghetou, iar integrarea dispersată este o opțiune greu de implementat din cauza reticenței comunității. Problema persistă, deoarece zona oferă venituri ușoare și costuri reduse de trai, ceea ce atrage continuu persoane noi.
În concluzie, Pata Rât rămâne o provocare urbană majoră pentru Cluj, cu politicienii evitând asumarea responsabilității pentru o situație care afectează imaginea orașului.
