Inegalitatea socială nu se limitează la venituri sau educație, ci se extinde și asupra accesului la spațiile verzi. Un studiu recent a relevat că zonele înstărite au un acces mult mai bun la natură, în comparație cu cartierele defavorizate, care suferă de lipsa vegetației și a biodiversității.
Fenomenul, denumit „efectul luxului”, este vizibil în orașe mari precum New York, Londra, Beijing și Cape Town. Aici, locuitorii din cartierele bogate beneficiază de mai mulți copaci și un mediu mai plăcut, în timp ce persoanele din zonele sărace trăiesc într-un peisaj urban mai puțin atrăgător și mai poluat.
Un studiu realizat de Universitatea din Torino, bazat pe analiza a peste 100 de cercetări internaționale, a confirmat că biodiversitatea în orașe este distribuită inegal. „Biodiversitatea urbană este esențială pentru a înțelege interacțiunile dintre oameni și natură”, a declarat biologul Irene Regaiolo, autorul principal al studiului publicat în revista People and Nature.
Rezultatele arată că zonele defavorizate sunt caracterizate printr-o vegetație mai scăzută și un mediu mai poluat, în contrast cu cartierele înstărite care beneficiază de mai multe resurse pentru menținerea spațiilor verzi.
Regaiolo a menționat că „efectul luxului” nu se aplică în mod uniform, însă este prevalent în multe orașe. Majoritatea studiilor se concentrează pe țările dezvoltate, lăsând multe orașe din Sudul global neanalizate. Aici, oamenii se concentrează pe nevoile fundamentale, precum hrana și siguranța, dar inegalitatea între zonele bogate și cele sărace persistă.
O potențială soluție ar fi dezvoltarea spațiilor verzi în cartierele defavorizate, însă acest lucru ar putea conduce la un alt fenomen: gentrificarea verde. Creșterea vegetației ar putea spori valoarea proprietăților imobiliare, ceea ce ar putea duce la expulzarea locuitorilor cu venituri mici, contrar intențiilor inițiale ale politicilor urbane.
Regaiolo sugerează o abordare colaborativă, prin crearea de grădini urbane și comunitare, care să implice comunitățile locale în procesul de dezvoltare.
Pe măsură ce peste 50% din populația globală locuiește în orașe, iar estimările sugerează că acest procent va ajunge la 70% până în 2050, soluțiile bazate pe natură devin tot mai importante. Acestea pot contribui la combaterea schimbărilor climatice, reducând insulele de căldură și promovând conservarea biodiversității, în același timp sprijinind incluziunea socială.
