„Simt că nu mai pot!” – un strigăt de disperare care reflectă dificultățile întâmpinate de tinerii IT-iști.
Tinerii profesioniști din domeniul IT, aflați la începutul carierei, se confruntă adesea cu realități dure și frustrarea unei căutări de loc de muncă care pare a fi imposibilă. O postare recentă, în care un tânăr IT-ist își deschide sufletul și solicită ajutor pentru a găsi un loc de muncă, ilustrează perfect această luptă interioară cu care se confruntă mulți.
Utilizatorul a povestit despre decizia de a părăsi primul său loc de muncă, un mediu extrem de toxic, și dificultatea de a găsi o nouă oportunitate, în ciuda eforturilor depuse în revizuirea CV-ului și în susținerea interviurilor. Postarea, exprimată cu o sinceritate dezarmantă, a atras o multitudine de răspunsuri; unele încurajatoare, altele mai dure, dar toate pline de înțelepciune și experiență.
Iată povestea lui:
„Am nevoie de câteva sfaturi de la voi, oameni cu mai multă experiență decât mine, să mă puteți liniști și să-mi oferiți câteva sugestii. De aproape 4 luni, am părăsit urgent fosta companie din cauza mediului toxic și simțeam că nu mai pot. A fost primul meu loc de muncă. De atunci, am căutat constant un nou loc de muncă și abia în ultimele săptămâni am început să primesc interviuri concrete. Am schimbat formularea din CV și template-ul, am crezut că mă exprim prost, de aceea primesc atât de puține interviuri. Mă întreb dacă eu sunt de vină, dar nu mai știu ce să fac. Mă simt complet lipsit de speranță și îmi doresc cu disperare un loc de muncă. Fac ceva greșit? E ceva în neregulă cu mine? E de vină piața actuală sau care este problema?”
Postarea a generat o mulțime de comentarii, din care reies câteva direcții importante de reflecție pentru oricine trece printr-o situație similară.
Un prim răspuns, care a fost printre cele mai votate, a subliniat decizia de a pleca fără o alternativă clară, chiar dacă motivul a fost toxicitatea mediului de lucru:
„Nu faci greșit acum, dar ai greșit când ai plecat fără să ai o alternativă. Știu că era toxic, dar există metode de a gestiona situația, precum quiet quitting sau găsirea unui loc de muncă temporar care să-ți asigure un venit minim. E mai bine să înduri puțin din situația toxică decât să rămâi fără un loc de muncă și fără bani.”
Această idee a fost susținută de mai multe comentarii, accentuând importanța menținerii unui echilibru între sănătatea mentală și siguranța financiară.
Pe de altă parte, mulți au exprimat susținere și înțelegere, subliniind că piața este extrem de competitivă și că lipsa succesului în găsirea unui loc de muncă nu este neapărat vina candidatului:
„Piața este dificilă, durează uneori între 6 și 12 luni să găsești un loc de muncă în condițiile actuale. Poți susține zeci de interviuri și totuși să nu obții nimic. Ai nevoie de răbdare și să nu te descurajezi.”
„Cel mai probabil, nu ești tu de vină. Este o perioadă complicată, iar companiile angajează mai greu. Înarmează-te cu răbdare și continuă să aplici și să te pregătești.”
Aceste cuvinte au adus un strop de liniște în mijlocul confuziei și îndoielii tânărului IT-ist.
Un alt aspect important discutat a fost suprasaturarea unor domenii. De exemplu, mulți au observat că pozițiile de frontend developer, în special cele pe React sau Vue, sunt extrem de competitive:
„Din ce observ, piața este saturată de candidați care caută locuri de muncă în Frontend. Sunt sute, poate mii de candidați, iar ofertele sunt tot mai puține.”
„Și pe backend, în special Java cu Spring, situația nu este mai bună. Se caută seniori, iar pozițiile pentru juniori sau mid-level sunt rare.”
Această situație arată că, dincolo de calitățile personale sau de CV, factorii cerere/ofertă și tendințele pieței au un impact semnificativ.
Pe lângă aspectele tehnice și economice, au fost oferite și sfaturi practice care pot face diferența:
„Acceptă orice până atunci. Dacă ești disperat, șansele tale scad. Încearcă să găsești un loc de muncă temporar, orice, pentru a nu fi presat financiar.”
„Participă la evenimente, meet-up-uri, cunoaște oameni din domeniu. Adesea, cunoștințele personale deschid mai ușor uși decât un CV perfect.”
„Lucrează la proiecte personale, fă exerciții pe Leetcode, citește mult. Fii pregătit atunci când apare oportunitatea.”
Mai mult, un comentariu personal a venit dintr-o experiență similară:
„Eu am plecat de la primul job fără să am un contract în altă parte. A fost o decizie greșită, dar necesară, deoarece mediul era insuportabil și aveam și alte probleme personale. Am economisit bani și am căutat oportunități în străinătate. După aproape 3 luni, am început să dau interviuri și acum sunt optimist.”
În final, o temă recurentă a fost și sănătatea mentală, iar un sfat comun a fost să nu renunțe și să își păstreze echilibrul interior:
„Nu ești singurul care simte că nu mai poate. Ai nevoie să ai grijă de tine, să îți găsești resurse de liniște și curaj. Fă pași mici, dar constanți.”
„Nu te judeca prea aspru. Piața e grea acum. Tu și piața aveți o parte de vină. Dar important este să nu renunți.”
Situația tânărului IT-ist reflectă o realitate dureroasă cu care se confruntă mulți tineri la început de drum: o piață a muncii în schimbare, extrem de competitivă și uneori nepăsătoare, dar și nevoia de a găsi un echilibru între sănătatea mentală și siguranța financiară. Sfatul majorității celor care au răspuns este să nu plece fără o alternativă sigură, să aibă răbdare și să investească constant în dezvoltarea personală și profesională în timp ce caută oportunități.
