Apariția recentă a câtorva cazuri de lepră în Cluj-Napoca a revitalizat interesul pentru istoria acestor locuri întunecate din Europa, cum ar fi Tichilești, ultima colonie de leproși din România, și Spinalonga, cunoscută ca „insula leproșilor” din Grecia. Deși lepra este o boală tratabilă în prezent, stigmatul și amintirile dureroase persistă.
Tichilești: O destinație turistică macabră
Satul Tichilești, ascuns între dealurile din apropierea Isaccea, a fost locul de adăpost pentru ultimii bolnavi de lepră din România timp de un secol. Considerat „un loc uitat de lume”, Tichilești a fost atât cămin, cât și cimitir pentru zeci de oameni afectați de această boală care a marcat istoria Europei.
Lepra a fost menționată pentru prima dată în România în 1816, când medicul Caracaș a raportat două cazuri în București. Boala s-a răspândit treptat, fiind adusă în țară de navigatori și trupe otomane. Primele leprozerii au apărut în orașe precum Sibiu, Cluj și Galați.
În 1897, s-a decis înființarea unei leprozerii la Răchitoasa, care a fost mutată ulterior la Lărgeanca și, în 1928, la Tichilești, unde funcționează și astăzi. Deși odată comunitatea număra zeci de pacienți, în prezent au rămas aproximativ 20 de persoane cu vârste între 45 și 85 de ani, tratate cu antibiotice moderne care opresc evoluția bolii. Tichilești a evoluat dintr-un loc de izolare forțată într-un spital modernizat, oferind îngrijire specializată pacienților.
Spinalonga: Simbolul izolării totale în Europa
Pe de altă parte, Spinalonga a devenit, în 1904, ultima mare colonie de leproși din Europa. Situată în nord-estul Cretei, insula a fost locul de exil pentru 251 de bolnavi, care nu aveau voie să revină pe continent. Viața aici era extrem de grea, cu o comunitate care funcționa la limita supraviețuirii și fără tratamente eficiente, ceea ce transforma lepra într-o condamnare. Estimările spun că în cimitirul insulei se află rămășițele a peste 1.500 de oameni. Colonia a fost închisă în 1957, odată cu apariția antibioticelor. Astăzi, lepra nu mai este o boală mortală, dar coloniile de leproși rămân o amintire dureroasă, atrăgând turiști care doresc să înțeleagă trecutul.
