România se confruntă cu o situație alarmantă în sectorul conservelor, având un deficit comercial fără precedent, chiar și în contextul unei creșteri a exporturilor. O analiză recentă relevă că balanța comercială pentru conserve a suferit o deteriorare constantă în ultimul deceniu, atingând aproape 500 de milioane de euro.
În perioada 2013-2024, deficitul comercial în domeniul conservelor a crescut de aproape 4,5 ori, ajungând la 480,3 milioane euro. Acest fenomen este amplificat de faptul că importurile au crescut mult mai rapid decât exporturile, de la 135,4 milioane euro la 591,2 milioane euro. Gradul de acoperire a importurilor prin exporturi a rămas constant scăzut, situându-se între 18% și 20%, coborând la 18,7% în 2024. Astfel, România importă de cinci ori mai multe conserve decât reușește să exporte.
În ultimii trei ani, dezechilibrul s-a accentuat, iar deficitul a crescut cu peste 40% față de 2021, depășind pentru prima dată 400 milioane euro în 2023. Cele mai semnificative categorii de produse importate includ conserve de legume (porumb, mazăre, ciuperci, fasole), conserve de pește (sardine, ton, macrou) și conserve de fructe, precum compoturi și fructe în sirop.
Un aspect notabil este importul de tomate procesate: România a achiziționat bulion și suc de roșii în valoare de 61,3 milioane euro în 2024, de 3,7 ori mai mult decât în 2013. Aceste produse constituie aproximativ 25-30% din deficitul total al legumelor procesate. Deși producția de roșii proaspete este considerabilă, majoritatea acestora sunt consumate intern sau vândute ca materie primă, fără o integrare adecvată în lanțurile industriale de procesare. Tehnologiile moderne de conservare și ambalare sunt rare, ceea ce limitează capacitatea sectorului local.
Deficitul este de asemenea semnificativ în cazul ciupercilor și trufelor conservate, unde acesta a crescut de la 4,35 milioane euro în 2013 la 14,89 milioane euro în 2024. În ciuda unei capacități industriale disponibile, problema constă în oferta insuficientă și fragmentată de materie primă autohtonă.
România beneficiază de terenuri fertile și condiții climatice favorabile, însă producția agricolă nu se aliniază cerințelor industriei de procesare. Fragmentarea exploatațiilor agricole, lipsa contractelor pe termen lung și preferința fermierilor pentru culturi mai ușor de gestionat contribuie la acest decalaj. De asemenea, costurile mari cu utilitățile și forța de muncă complică și mai mult situația.
Fără o dezvoltare a structurilor asociative, contracte multianuale și investiții în tehnologie, deficitul comercial din sectorul conservelor, deja aproape de 500 milioane euro, ar putea deveni o problemă structurală a agro-industriei românești, afectând competitivitatea și securitatea alimentară a țării.
