Aseară, m-am așezat confortabil în fotoliu, pregătit pentru un meci important al echipei naționale, având alături popcorn, chipsuri și, bineînțeles, speranțe mari. "Astăzi trebuie să câștigăm împotriva bosniacilor!", mi-am spus, ca de fiecare dată înainte de un meci al tricolorilor.
Motivația mea nu provine din cunoștințe avansate de fotbal, ci din declarațiile lui Gică Hagi, care părea să fie hotărât să schimbe soarta echipei naționale. "Continuăm experimentul, dar nu este ca la hochei, unde putem schimba toate liniile deodată. Este un concept nou, pe care îl testez de mult timp", a spus el.
Rezultatele au început să se observe. În meciul recent cu Suedia, echipa a marcat un singur gol, iar acum, împotriva Bosniei, au reușit să înscrie două. Acest progres ne oferă speranțe pentru confruntarea de vineri cu Polonia.
Dincolo de glume, Gică pare să fi vrut să ne transmită un mesaj: "Am ascultat cerințele voastre și am schimbat echipa, demonstrând că nu doar din cauza fiului meu nu reușim să câștigăm. Ianis este căpitanul, cel mai bun jucător, și fără el, experimentul nu ar avea sens".
Totuși, întrebarea rămâne: de ce ne supui la această incertitudine? Cu toate că ai realizări notabile ca jucător, antrenorul naționalei este o altă provocare. Nu poți să fii mereu Rege, chiar dacă te cheamă Gică Hagi. Poate că este momentul să pui mândria deoparte și să discuți despre o eventuală demisie cu Burleanu. Ar fi o mutare înțeleaptă, mai ales când se vorbește despre viitorul fotbalului românesc.
