Vila de protocol situată pe strada Emile Zola nr. 2A, în cartierul Dorobanți din București, a fost atribuită fostului președinte Traian Băsescu și are o poveste plină de evenimente semnificative. Clădirea, care este administrată de Regia Autonomă „Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat” (RA-APPS), a fost locuită anterior de personalități importante din perioada comunistă, având astfel un trecut politic tumultuos.
Construită în anii '30 de arhitectul Octav Doicescu, vila se întinde pe o suprafață utilă de circa 241 de metri pătrați și dispune de un parter generos, care include living, garderobă, vestibul, oficiu și bucătărie, precum și un etaj cu două dormitoare, două băi și diverse alte încăperi. Terenul de 541 de metri pătrați adăpostește și un garaj de 43 de metri pătrați, ceea ce face din această vilă o reședință deosebită într-una dintre cele mai căutate zone ale capitalei.
De-a lungul istoriei sale, vila a fost folosită ca sediu al Partidului România Mare, condus de Corneliu Vadim Tudor, și a servit ca ambasadă a Republicii Democratice Germane (RDG) în timpul comunismului, înainte de a fi preluată de RA-APPS în urma restituirilor post-revoluționare.
Printre locatarii notabili ai vilei s-au numărat Grigore Preoteasa, un demnitar comunist care a fost ministru de externe și a decedat tragic într-un accident de avion în 1957, și Paul Niculescu-Mizil, un alt înalt oficial comunist, care a locuit acolo până la moartea sa, în 2008. După decesul său, familia a întâmpinat dificultăți financiare din cauza creșterii chiriei.
După o perioadă în care a pierdut privilegii ca fost șef de stat, Traian Băsescu a fost repus în drepturi de către Curtea Constituțională a României, care a declarat neconstituțională legea ce îi restricționa drepturile. Recent, s-a anunțat că Băsescu va primi vila din Dorobanți printr-o hotărâre de guvern, deși există speculații cu privire la satisfacția sa față de locație.
Mutarea în această vilă îl va aduce pe Băsescu în apropierea altor figuri politice notabile, adăugând un nou strat de simbolism istoric zonei. Această reședință nu este doar un loc de trai, ci și un martor tăcut al transformărilor sociale și politice din România, continuând să stârnească interesul datorită poveștilor sale complexe.
