Pe 25 mai 1979, un eveniment tragic a avut loc deasupra orașului Chicago, când zborul 191 al American Airlines, operat de un avion McDonnell Douglas DC-10, s-a prăbușit la scurt timp după decolare de pe Aeroportul Internațional O’Hare. Acest accident a dus la pierderea tuturor celor 271 de pasageri și membri ai echipajului, precum și a două persoane de la sol, totalizând 273 de victime. Aceasta a fost considerată cea mai gravă catastrofă aviatică din istoria Statelor Unite de la acea vreme.
Zborul 191 era destinat unei rute către Los Angeles. În timpul decolării, motorul stâng al aeronavei s-a desprins de aripă, provocând avarii majore sistemelor hidraulice și electrice. Avionul a intrat într-o cădere necontrolată și s-a prăbușit într-un câmp, explodând în urma impactului. Ancheta efectuată ulterior a relevat că accidentul a fost rezultatul unei erori de întreținere, respectiv a unor proceduri inadecvate utilizate de American Airlines în procesul de demontare și reinstalare a motorului, ceea ce a slăbit structura de susținere a acestuia.
Consecințele tragice ale acestui accident au avut un impact semnificativ asupra industriei aviatice, determinând revizuirea procedurilor de mentenanță și impunerea unei interdicții temporare asupra zborurilor DC-10 în Statele Unite. Tragedia zborului 191 servește ca un memento dureros al importanței stricte a standardelor de siguranță în întreținerea aeronavelor și al efectelor devastatoare ale greșelilor umane.
