Simo Häyhä, cunoscut sub numele de „Moartea Albă”, a fost un lunetist finlandez renumit, considerat unul dintre cei mai eficienți trăgători din istoria militară. Născut pe 17 decembrie 1905, în Rautjärvi, Finlanda, el a devenit o figură simbolică în timpul Războiului de Iarnă (1939-1940), un conflict între Finlanda și Uniunea Sovietică.
Războiul de Iarnă a început pe 30 noiembrie 1939, când Uniunea Sovietică a invadat Finlanda în încercarea de a ocupa teritorii strategice. Deși forțele sovietice erau mult superioare numeric și tehnologic, finlandezii au reușit să reziste datorită cunoștințelor lor despre teren și condițiilor meteorologice dure. În acest context, Simo Häyhä a devenit un simbol al curajului și determinării finlandeze.
Häyhä, un locotenent secund în Armata Finlandeză, a demonstrat abilități excepționale ca lunetist, având o experiență vastă ca vânător. Cu o înălțime de doar 1,60 metri, el era discret, dar extrem de eficient. Folosind o pușcă Mosin-Nagant M/28-30 fără lunetă, Häyhä prefera să tragă cu ochiul liber, evitând reflexiile care i-ar fi putut dezvălui poziția. De asemenea, se camufla în zăpadă, purtând haine albe și folosind mediul în favoarea sa.
Tacticile sale erau neobișnuite, dar foarte eficiente. El își construia ascunzători în zăpadă, stând nemișcat ore întregi în condiții de frig extrem, cu temperaturi ce ajungeau până la -40°C. Pentru a nu fi trădat de aburii respirației, ținea zăpadă în gură. Aceste metode, împreună cu precizia sa remarcabilă, l-au făcut aproape invizibil pentru inamic.
În cele aproape 100 de zile de luptă, Häyhä a fost creditat cu eliminarea a peste 500 de soldați inamici, stabilind un record istoric. De asemenea, se estimează că a ucis și alte câteva sute de soldați sovietici cu o mitralieră Suomi KP/-31. Supranumele său, „Moartea Albă”, a fost dat de soldații sovietici, care se temeau de eficiența sa mortală în pădurile finlandeze.
Pe 6 martie 1940, Häyhä a fost grav rănit în luptă, fiind lovit de un glonț exploziv. După o perioadă de recuperare, el a revenit la o viață liniștită, dedicându-se agriculturii și vânătorii. A trăit până la vârsta de 96 de ani, murind pe 1 aprilie 2002, în Hamina, Finlanda. Deși modest, a fost decorat cu numeroase distincții, inclusiv Crucea Mannerheim, cea mai înaltă onoare militară a Finlandei.
Povestea lui Simo Häyhä ilustrează cum un om obișnuit, cu abilități excepționale și determinare, poate influența cursul istoriei. Supranumele său reflectă nu doar eficiența sa ca lunetist, ci și aura de mister care îl înconjura, făcându-l o legendă în istoria militară mondială.
