Sati, cunoscută și sub numele de suttee, reprezenta o practică tradițională din India, în care o văduvă se autoimola pe rugul funerar al soțului decedat, considerată un semn extrem de puternic de devotament. Această practică își are rădăcinile în cultura hindusă, având probabil originea în secolele IV-V d.Hr., deși primele mențiuni detaliate datează din secolul al X-lea.
Conform credințelor, acest sacrificiu avea rolul de a asigura soțului un loc în ceruri și de a-i oferi văduvei propria eliberare spirituală. Totuși, sati nu a fost o practică uniformă în întreaga India, fiind mai frecvent întâlnită în regiunile Bengal și Rajasthan, în special în rândul claselor superioare, cum ar fi kshatriya (războinicii) și brahminii.
Mențiuni despre această practică apar rar în Rigveda, însă interpretările ulterioare ale dharmașastras au promovat ideea că o văduvă virtuoasă era obligată să îl urmeze pe soțul său în moarte. De asemenea, mulți istorici sugerează că practica era adesea rezultatul presiunilor sociale, mai degrabă decât o alegere personală.
Ritualul implica plasarea văduvei pe rugul funerar, unde flăcările erau aprinse, uneori cu ajutorul rudelor sau preoților, iar în cazuri extreme, femeile erau restricționate fizic pentru a nu putea scăpa. Ritualul era însoțit de cântări și rugăciuni, fiind perceput de martori ca un act sacru. Existau, totuși, excepții, cum ar fi văduvele tinere sau cele cu copii, care erau descurajate să participe la această practică.
Abolirea sati a început în secolul al XIX-lea, sub influența britanicilor care guvernau India. În 1829, Lord William Bentinck, guvernatorul general, a interzis oficial această practică, având sprijinul reformatorilor hinduși, cum ar fi Raja Ram Mohan Roy. Deși interzicerea a întâmpinat opoziție în anumite cercuri, numărul cazurilor de sati a scăzut considerabil. În prezent, această practică este ilegală și extrem de rară, fiind privită ca o relicvă a trecutului și condamnată pe scară largă ca o încălcare a drepturilor omului.
Discuția despre sati rămâne un subiect delicat, evidențiind complexitatea tradițiilor indiene și eforturile de modernizare și emancipare a femeilor în societate.
