România își ia rămas bun de la Emeric Ienei, un nume emblematic al fotbalului românesc, care a decedat la vârsta de 88 de ani. Ienei a fost internat la Spitalul Clinic Județean de Urgență Bihor, unde a încheiat o viață dedicată sportului.
Legătura sa cu Steaua București este de necontestat, având un rol crucial în câștigarea Cupei Campionilor Europeni în 1986. Cariera sa a început ca jucător la Steaua, între 1956 și 1969, continuând la Flamura Roșie Arad și Kayserispor.
Ca antrenor, Ienei a avut un parcurs impresionant, conducând echipe precum Steaua, FC Bihor, Chindia Târgoviște, Videoton, Panionios și Universitatea Craiova, precum și naționalele României și Ungariei. Unul dintre cele mai notabile momente ale carierei sale a fost calificarea României la Cupa Mondială din 1990, după o pauză de două decenii.
Moștenirea sa nu se rezumă doar la trofee, ci și la impactul pe care l-a avut asupra jucătorilor și suporterilor, inspirând generații întregi. Steaua din 1986, cu jucători precum Duckadam, Lăcătuș și Pițurcă, a fost un exemplu de excelență în fotbalul românesc.
În viața privată, Ienei a fost o persoană discretă, locuind la Oradea împreună cu soția sa, Ileana Gyulai-Drîmbă, o scrimeră medaliată olimpic. Deși s-a retras din viața publică, contribuțiile sale la fotbalul românesc vor rămâne în istorie.
Astăzi, ne aducem aminte de realizările lui Ienei, un lider care a influențat nu doar câteva meciuri, ci și caracterele tinerilor sportivi, ridicând standardele în sport. Emeric Ienei va rămâne o figură de referință în istoria fotbalului românesc.
