În perioada tumultoasă a celui de-al Doilea Război Mondial, când Europa era zguduită de teroarea nazistă, o femeie din America a devenit un adversar temut al Gestapo-ului. Supranumită „Doamna care șchiopătează”, Virginia Hall era o spioană cu un picior protetic, care a demonstrat că dizabilitatea nu poate împiedica curajul și determinarea. Născută în Baltimore pe 6 aprilie 1906, în cadrul unei familii înstărite, Virginia a avut întotdeauna o dorință puternică de aventură.
Poliglotă, ea vorbea fluent mai multe limbi, inclusiv franceza și germana, abilități pe care le-a folosit în misiunile sale secrete. După un accident de vânătoare în 1933, care a dus la amputarea piciorului, a fost refuzată de Departamentul de Stat american. Cu toate acestea, nu s-a lăsat descurajată. În 1940, a început să lucreze cu Serviciul de Ambulanță Francez, iar ulterior s-a alăturat SOE (Special Operations Executive) britanic, devenind astfel prima femeie agent operativ în Franța ocupată.
Purtând identități false, precum „Marie Monin” sau „Brigitte”, Virginia a organizat rețele de rezistență, recrutând spioni și transmitem informații esențiale prin radio. Gestapo-ul o considera „cea mai periculoasă spioană aliată”. În 1942, a reușit să evadeze peste Pirinei, parcurgând 80 de kilometri prin zăpadă cu proteza sa, care era o povară.
Revenind în Franța sub acoperirea unei bătrâne țărănci, a reușit să își ascundă antena radio în timp ce mulgea vaci. Misiunile sale au dus la sabotarea a numeroase infrastructuri și eliberarea a sute de prizonieri. După război, Virginia a fost decorată cu Distincția pentru Serviciu Merituos de către britanici și Crucea pentru Serviciu Distins de către americani, devenind astfel una dintre puținele femei recunoscute în acest mod.
Refuzând să fie în centrul atenției, a continuat să lucreze în umbră la CIA până la pensionare. A decedat în 1982, lăsând în urmă o moștenire de curaj și determinare, demonstrând că o femeie cu un picior de lemn poate înfrunta un imperiu.
