În noaptea dintre 5 și 6 iunie 1944, cerul Normandiei a fost animat de sute de avioane și parașute care coborau în întuneric. Parașutiștii americani din Diviziile 101 și 82 Aeropurtate au fost desfășurați pentru a îndeplini misiuni esențiale, cum ar fi capturarea podurilor și distrugerea pozițiilor germane. Însă, condițiile meteorologice nefavorabile, împreună cu focul antiaerian, au dus la un haos major, iar mulți dintre aceștia au fost purtați departe de zonele de aterizare stabilite.
Unul dintre acești parașutiști, caporalul John Marvin Steele, a fost lansat deasupra orașului Sainte-Mère-Église, prima localitate franceză care trebuia eliberată. A aterizat cu groază, observând cum parașuta sa se îndrepta spre o zonă în flăcări, unde un batalion german bine echipat își apăra pozițiile. Mulți camarazi de-ai săi au fost împușcați înainte de a atinge pământul.
Parașuta lui Steele s-a agățat de turla bisericii gotice din centrul orașului, la o înălțime de aproape 40 de metri. Cordonul de eliberare s-a rupt, iar un glonț german l-a rănit la picior. Suspendat în aer, a fost nevoit să se prefacă mort, în timp ce în jurul său se desfășura o bătălie sângeroasă. A fost martor la moartea unui camarad care a aterizat lângă el și a ascultat zgomotul infernal al luptei.
După mai bine de două ore, soldații germani l-au observat și l-au coborât de pe turla bisericii, unde a fost capturat. A fost dus într-o clădire utilizată ca post de prim-ajutor, dar norocul i-a surâs: în dimineața zilei de 6 iunie, parașutiștii americani au contraatacat și l-au eliberat. Rănit, dar viu, Steele s-a alăturat imediat luptei pentru a întări pozițiile americane.
Povestea sa a devenit legendară, iar localnicii își amintesc cu mândrie de curajul său. La biserica din Sainte-Mère-Église, un manechin cu parașută și cască onorează memoria lui John Steele, care a privit moartea în față și a ieșit învingător.
