Pe 15 ianuarie 2009, în condiții de iarnă aspră, zborul 1549 al US Airways a decolat de la aeroportul LaGuardia din New York, avându-l la comandă pe căpitanul Chesley B. Sullenberger III, cunoscut și sub numele de Sully, un pilot cu o vastă experiență de peste 20.000 de ore de zbor.
La doar un minut și jumătate după decolare, aeronava Airbus A320 s-a ciocnit de un grup de gâște canadiene, ceea ce a dus la o avarie gravă a motoarelor. La 15:27:10, Sully a anunțat calm: „Am lovit niște păsări. Am pierdut ambele motoare.”
În cele 208 secunde critice ce au urmat, căpitanul a evaluat rapid opțiunile disponibile. S-a dovedit că întoarcerea la LaGuardia era imposibilă, iar aeroportul Teterboro era prea departe. Cu motoarele ineficiente și un avion complet încărcat, singura opțiune rămasă era aterizarea pe râul Hudson.
Cu precizie, Sully a extins trenul de aterizare și a menținut o rată de coborâre controlată. La 15:31, avionul a atins apa cu o viteză de aproximativ 210-220 km/h. Impactul a fost puternic, dar structura avionului a rezistat, menținându-se la suprafață timp de trei minute și jumătate.
Echipajul a organizat evacuațiunea pasagerilor prin cele patru ieșiri, iar toboganele de urgență au fost transformate în plute de salvare. În ciuda temperaturii scăzute a apei și a vântului puternic, toți cei 155 de oameni din avion (150 de pasageri și 5 membri ai echipajului) au supraviețuit, ultima persoană părăsind aripa avionului la 15:55.
Peste douăzeci de ambarcațiuni și feriboturi au intervenit rapid, iar echipele de salvare au reușit să evacueze pasagerii în siguranță. Evenimentul a fost denumit „Miracolul de pe Hudson”, având în vedere că nu au existat victime. Aportul lui Sully a fost recunoscut, iar investigațiile ulterioare au confirmat că soluția aleasă a fost singura viabilă în acele circumstanțe.
