Operațiunea Gladio a fost o rețea clandestină creată în Europa de Vest, după cel de-al Doilea Război Mondial, sub egida NATO și cu implicarea serviciilor de informații din diverse țări, inclusiv CIA și MI6. Principalul obiectiv al acestei inițiative a fost să răspundă unei posibile invazii sovietice, prin formarea unor grupuri de rezistență capabile să acționeze în caz de ocupare a teritoriului de către forțele Pactului de la Varșovia.
În contextul Războiului Rece, frica de expansiunea Uniunii Sovietice a determinat țările NATO, în special Statele Unite și Marea Britanie, să dezvolte rețele secrete de apărare. Aceste structuri, cunoscute sub numele de „Gladio”, au fost active în diverse state europene, precum Italia, Belgia, Franța, Germania și Norvegia. Membrii acestor rețele erau adesea foști militari sau civili cu convingeri anticomuniste, instruiți în tehnici de gherilă, sabotaj și culegere de informații.
Fiecare țară avea propria ramură Gladio, coordonată de serviciile sale secrete, dar beneficiind de suport logistic și financiar din partea NATO și CIA. Acești membri erau pregătiți pentru diverse tipuri de acțiuni, inclusiv utilizarea armelor și comunicarea în secret. Au fost, de asemenea, create depozite ascunse de arme, destinate a fi folosite în caz de necesitate.
Operațiunea Gladio a fost menținută în secret până în anii 1990, când investigațiile din Italia au scos la iveală detalii despre existența sa. În 1990, premierul italian Giulio Andreotti a confirmat public funcționarea rețelei sub supravegherea serviciilor secrete italiene, ceea ce a generat un scandal major, dat fiind că Gladio a fost suspectată de legături cu acte de terorism din perioada „Anilor de plumb” din Italia.
Controversele legate de Operațiunea Gladio au continuat, în special din cauza speculațiilor că rețeaua ar fi fost implicată în acte de terorism de tip „steag fals” pentru a discredita mișcările politice de stânga și a justifica măsuri represive. Deși există suspiciuni că Gladio ar fi putut avea legături cu atentatul din Piazza Fontana și alte acte violente, dovezile concrete care să susțină aceste acuzații rămân limitate și disputate.
Revelarea Operațiunii Gladio a stârnit întrebări esențiale despre transparența și responsabilitatea instituțiilor democratice, precum și despre influența NATO și a Statelor Unite în afacerile interne ale statelor europene. Deși aceste rețele au fost oficial desființate în anii 1990, influența lor asupra politicii și societății europene continuă să fie un subiect de discuție.
Operațiunea Gladio rămâne un capitol controversat din istoria Războiului Rece, evidențiind complexitățile și tensiunile ideologice dintre Vest și Est. În ciuda intențiilor inițiale de apărare, implicațiile politice și etice ale acestei rețele au generat dezbateri intense, care continuă să influențeze percepțiile despre securitate și democrație în Europa.
